Ce ne spune ascensiunea lui Prigojin și Kadyrov despre Rusia | Războiul Rusia-Ucraina

„Când lucrurile devin grele, cei duri pornesc”, spune vechea zicală. Îți vine în minte când te gândești la situația în care se află elita politică rusă în mijlocul eșecurilor militare în războiul din Ucraina.

În primele zile ale invaziei pe scară largă, președintele Vladimir Putin a avut întâlniri regulate cu ministrul Apărării Serghei Șoigu și cu șeful statului major Valery Gerasimov, care au fost raportate prompt de presa de stat. Au existat, de asemenea, briefing-uri regulate ale ministerului apărării mult în centrul atenției mass-media. Era clar că instituțiile de apărare erau la comandă pe câmpul de luptă și conduceau narațiunea oficială a războiului.

Dar când „operațiunea militară specială” – așa cum o numește Kremlinul – a început să sufere eșecuri, „durii” din politica rusă au intrat în acțiune. Oameni puternici precum omul de afaceri Yevgeny Prigozhin și liderul cecen Ramzan Kadyrov au ieșit în prim-plan. Deși niciunul nu deține o poziție în structurile de apărare sau securitate a statului, ei au jucat un rol semnificativ pe câmpul de luptă și în modelarea narațiunii războiului.

Kadyrov, care conduce Republica Cecenă din 2007, este singurul lider regional din Federația Rusă care conduce propriile forțe armate. Luptătorii săi au participat la conflictele din Georgia și Siria și au fost dislocați în războiul din Ucraina încă de la început. Kadyrov a spus că 12.000 de soldați ceceni au fost trimiși în Ucraina în februarie și au fost organizate batalioane suplimentare în iunie și septembrie 2022.

Deși destul de activ pe rețelele de socializare, Kadyrov a devenit mai deschis când Ucraina a lansat o contraofensivă de succes în estul și sudul țării în august. Liderul cecen a fost printre puținele voci de profil înalt din Rusia confruntate cu realitatea armatei ruse în retragere și cu pierderile grele. Acesta a criticat aspru conducerea militară, arătând cu degetul către comandantul Districtului Militar Central, general-colonelul Alexander Lapin, care a fost înlăturat din postul său la sfârșitul lunii octombrie.

Criticile lui Kadyrov au făcut ecou dezbateri publice din partea lui Prigozhin, fondatorul și șeful Wagner Group, o companie militară privată implicată în războaie din Siria, Libia, Republica Centrafricană și Mali. În timp ce mercenarii Wagner operează în estul Ucrainei din 2014, Prigojin „a ieșit din umbră” ca lider abia în septembrie anul acesta.

În primul rând, a fost difuzat un videoclip despre modul în care fostul deținut, devenit magnat de afaceri, a recrutat personal prizonieri ruși pentru a lupta în Ucraina. El a dezvăluit apoi că deține de fapt grupul Wagner, care și-a deschis sediul oficial în Sankt Petersburg la începutul lunii noiembrie. De asemenea, Prigojin s-a lăudat public că s-a amestecat în alegerile din SUA în ajunul alegerilor intermediare.

Aceste evoluții sunt semnificative, deoarece dezvăluie tensiuni în creștere la Moscova și semnalează potențiale traiectorii pentru un viitor de conflict în cadrul elitelor. Devine evident că, pentru a menține consensul elitei, Kremlinul crește presiunea asupra celor care sunt sceptici cu privire la șansele Rusiei de a câștiga războiul. Acest lucru înseamnă întărirea poziției celor de la linia dura, care au resurse și sunt gata nu doar să amenințe și să facă presiuni, ci să acționeze în consecință.

Aceștia sunt actori care oferă, de asemenea, soluții pe fondul eșecului perceput al comandanților armatei și al ofițerilor FSB de a atinge obiectivele inițiale ale războiului.

Deplasarea puterii și a influenței de la instituțiile oficiale de securitate și apărare către organizații nestatale, cum ar fi forțele lui Wagner și Kadyrov (cunoscute și sub numele de kadyrovtsy), care se simt îndreptățite să critice deschis și aspru oficialii de stat și generalii armatei, ar putea avea consecințe semnificative.

Această nouă dinamică ar putea fi condusă de Prigojin, Kadyrov și alții care luptă pentru anumite poziții de stat. În septembrie, liderul cecen s-a plâns că este cel mai longeviv șef al unei republici din Rusia și a făcut aluzie la intenția sa de a demisiona. Aceste remarci au alimentat zvonuri că el urmărește o altă funcție de stat, poate la nivel federal.

În mod similar, există speculații că Prigojin se pregătește să creeze o nouă mișcare conservatoare, promovând valorile patriotice ale Kremlinului și narațiunea națională, ca o modalitate de a intra oficial în politica rusă. În timp ce șansele lui Kadyrov de a urca în ierarhia statului rus pot fi limitate de originea sa etnică, Prigojin nu se confruntă cu astfel de constrângeri și ar putea chiar să țintească o candidatură prezidențială.

Influența din ce în ce mai mare a acestor actori în contextul economiei neclintite, al presiunilor sociale și al înfrângerilor militare semnalează, de asemenea, destabilizarea structurilor de autoritate care permit continuarea guvernării.

Potențiala prăbușire a regimului sau a statului este deja discutată de observatorii occidentali. Unii indică posibilitatea unui colaps al guvernului în mijlocul unei înfrângeri militare; alții indică potențialul separatismului regional, deoarece Moscova rămâne fără resurse pentru a subvenționa regiunile mai sărace. În timp ce un colaps de stat sau o revoltă separatistă nu este încă la orizont, vizibilitatea tot mai mare a lui Prigojin și Kadyrov semnalează slăbiciunea statului.

Vedere generală a „Centrului PMC Wagner”, asociat cu fondatorul grupului Wagner, Yevgeny Prigozhin, înainte de deschiderea sa la Sankt Petersburg pe 31 octombrie 2022 [File: Reuters/Igor Russak]

Discuțiile despre instabilitatea internă sau chiar colapsul ridică, fără îndoială, temeri profunde de haos și violență și adună sprijin pentru conducerea lui Putin.

Aceste semne timpurii că Prigojin vrea să intre în politica rusă mai deschis și poate chiar să lanseze o candidatură prezidențială oferă un indiciu asupra potențialelor scenarii pe care Kremlinul le-ar putea planifica pentru alegerile prezidențiale din 2024.

Kremlinul îl poate autoriza pe el și pe alți jucători ca o modalitate de a păstra coeziunea în cadrul elitei. Numirea lui Prigojin într-o funcție oficială în cadrul structurilor de stat sau chiar solicitarea lui ca succesor al lui Putin ar putea fi o modalitate de a avertiza elitele: acesta este cine ar putea veni dacă titularul nu poate fi susținut.

Nu este o coincidență că Prigojin, Kadyrov și politicieni naționaliști dur, precum Igor Girkin, sau chiar ultranaționaliști, precum Aleksandr Dugin, au atacat elita rusă acuzându-i că urmăresc profit și bunăstare personală. Războiul, insistă ei, dezvăluie neloialitatea și putrezirea interioară.

În schimb, cei de linie intransigentă și-au exprimat dorința de a se sacrifica și deplină loialitate față de Kremlin. Kadyrov, de exemplu, a promis că își va trimite cei trei fii adolescenți să lupte în Ucraina. O astfel de pregătire, împreună cu contribuția militară cecenă percepută, îi permite să ia o poziție morală înaltă în raport cu restul elitei ruse. De asemenea, Prigojin contribuie personal la efortul de război cu grupul său Wagner, ceea ce îi dă dreptul de a-și exprima opinia cea mai puternică și de a-și avansa în continuare poziția în contextul războiului.

Partea elitei ruse care reprezintă instituția din timp de pace privește fără îndoială aceste evoluții recente și influența tot mai mare a acestor actori cu un sentiment de îngrijorare, dacă nu de panică. În timp ce în acest moment consolidarea elitei în jurul lui Putin nu pare a fi amenințată, retragerea din Herson cuplată cu înfrângerile militare anterioare au semănat îndoieli cu privire la șansele Rusiei de a câștiga acest război.

Pe măsură ce înfrângerea militară devine mai probabilă, viitorul țării și al elitei devine mai incert. Un astfel de scenariu ar putea declanșa căutarea unui înlocuitor pentru Putin fără a destabiliza țara. Într-adevăr, aceasta ar fi cea mai mare provocare pentru elitele ruse.

În cele din urmă, temerile de colaps fără Putin pot fi atât de intense încât elita rusă ar putea încerca să prezinte înfrângerea ca nu înfrângere. Având în vedere că majoritatea rușilor s-au săturat de război, o astfel de abordare ar putea fi văzută ca fiind cea mai puțin destabilizatoare.

Ceea ce lipsește în mod evident printre aceste alternative este scenariul unei Rusii democratice. Elita rusă este nedemocratică, iar democrația în Rusia în acest moment poate fi impusă doar din exterior, cu forța. Deoarece acest lucru nu pare probabil, Occidentul trebuie să învețe să controleze și să facă față unei Rusii nedemocratice, chiar și după război. După cum spune un alt proverb, „speră în ce este mai bun, dar pregătește-te pentru ce e mai rău”.

Opiniile exprimate în acest articol sunt ale autorului și nu reflectă neapărat poziția editorială a Al Jazeera.