Atacul asupra Al-Aqsa nu este de bun augur pentru drepturile religioase din Israel | Religie

Pe 3 ianuarie, noul ministru al Securității Naționale al Israelului, Itamar Ben-Gvir, a percheziționat complexul Al-Aqsa din Ierusalim, al treilea loc cel mai sfânt al islamului. Au urmat rapid indignarea și condamnările din Palestina și din străinătate.

Guvernul palestinian din Ramallah le-a cerut palestinienilor „să facă față raidurilor asupra moscheei Al Aqsa”, în timp ce Hamas din Gaza a etichetat această mișcare drept „o agresiune împotriva locurilor noastre sfinte”.

Statele arabe – inclusiv Iordania, Egiptul și Emiratele Arabe Unite, care au normalizat relațiile cu Israelul – au condamnat acțiunile provocatoare ale lui Ben-Gvir. O vizită programată a prim-ministrului Benjamin Netanyahu la Abu Dhabi a fost amânată.

Administrația Biden a criticat această mișcare, spunând că „sprijină ferm păstrarea status quo-ului istoric în ceea ce privește locurile sfinte ale Ierusalimului”.

„Statu quo-ul”, pe care Ben-Gvir intenționează în mod clar să îl conteste, este un acord din secolul al XIX-lea care guvernează cine administrează locurile sfinte musulmane și creștine din Ierusalim și Betleem. A fost recunoscut de țări din întreaga lume, precum și de Națiunile Unite și are statutul de drept internațional obligatoriu.

Al-Haram al-Sharif, unde se află Moscheea Al-Aqsa, face parte din waqf (dotarea) islamică administrată de Monarhia Hașemite din Iordania. Prin urmare, conform acordului de status quo, regele Abdullah al II-lea și Consiliul Waqf de la Ierusalim, numit de Iordanian, decide ce se întâmplă în interiorul granițelor sale.

Prin năvălirea pe al-Haram al-Sharif după capriciul său, Ben-Gvir încearcă să schimbe curentul și să stabilească controlul israelian asupra locului sfânt islamic. În timp ce mișcarea este văzută ca o amenințare la adresa drepturilor religioase ale musulmanilor, agenda urmărită de ministrul securității naționale al Israelului și aliații săi va încălca drepturile tuturor comunităților religioase din Israel-Palestina, inclusiv ale multor evrei.

Ben-Gvir nu este primul politician israelian de rang înalt care a atacat Al-Aqsa. Timp de zeci de ani, Israelul a încercat să erodeze „statu quo-ul” din Ierusalim, o problemă pe care politicienii israelieni de dreapta au folosit-o în mod obișnuit pentru a obține sprijin din partea electoraților israelieni de dreapta.

În 2000, liderul partidului Likud și fostul ministru Ariel Sharon și-a forțat intrarea în al-Haram al-Sharif. El a vorbit despre „dreptul evreilor din Israel” de a vizita site-ul, căutând să-i sporească popularitatea pe fondul unei lupte politice pentru putere în Israel. Provocarea lui a funcționat: a fost ales prim-ministru câteva luni mai târziu.

Atacul lui Sharon asupra Al-Aqsa a deschis în cele din urmă calea pentru ca autoritățile israeliene să rupă coordonarea cu iordanienii în ceea ce privește accesarea site-ului și să stabilească controlul deplin asupra cine poate intra și cine nu.

Politica iordaniei a fost de a permite non-musulmanilor să intre în complexul Al-Aqsa în anumite ore când musulmanii nu se roagă; vizitatorilor li se cere să respecte reglementările altarului islamic și nu au voie să se roage sau să afișeze simboluri religioase.

Deși agenții de securitate israelieni au împiedicat, în general, vizitatorii evrei să intre în afara orelor stabilite, ei au fost din ce în ce mai relaxați cu privire la rugăciunea evreiască și la afișarea simbolurilor religioase în complexul Al-Aqsa.

Ceea ce intenționează să facă Ben-Gvir nu este doar să răstoarne regulile actuale pentru vizitele la Al-Aqsa, ci să conducă o preluare completă israeliană și o schimbare a status quo-ului. El a spus clar că el crede că evreii ar trebui să controleze complexul și să construiască o sinagogă acolo.

Aceasta nu este o poziție sălbatică sau marginală. Faptul că Israelul a erodat încet drepturile religioase ale musulmanilor la locul lor sfânt, în ultimele decenii, arată că împinge în această direcție.

Și nu doar musulmanii trebuie să se teamă pentru locurile lor sfinte. Iudaizarea agresivă a Ierusalimului urmărită de guvernele israeliene succesive amenință comunitățile indigene musulmane și creștine ale orașului, nu numai cu expulzarea, ci și cu achiziționarea de proprietăți religioase.

Recentul atac asupra cimitirului protestant din Ierusalim, unde mormintele creștine au fost profanate, este o dovadă clară că creștinii palestinieni se confruntă cu aceeași soartă întunecată ca și frații și surorile lor musulmani. Creștinilor li se interzice adesea să viziteze locurile lor sfinte din Ierusalim și Betleem, deoarece Israelul le reglementează accesul din Gaza și Cisiordania.

Proprietățile aparținând diferitelor confesiuni creștine din Ierusalim au fost amenințate cu exproprierea de către statul israelian sau organizațiile de coloniști. De exemplu, hotelul Petra de lângă Poarta Jaffa este în pericol de a fi preluat de un grup puternic de coloni evrei, în timp ce un teren din Silwan a fost recent îngrădit ilegal de coloniști evrei; ambele proprietăți aparțin Bisericii ortodoxe grecești.

Dar pe măsură ce Israelul alunecă și mai mult în teocrație, nu doar drepturile non-evreilor sunt în pericol. Evreii – în special evreii liberali sau cei care urmează iudaismul reformat – își vor vedea, de asemenea, drepturile religioase erodate.

Partidul Iudaism Torah Unit, care face parte din coaliția de guvernare, de exemplu, a precizat clar că va căuta să aprofundeze segregarea de gen în spațiile publice, să impună în continuare respectarea Sabatului și să elimine orice sprijin guvernamental pentru iudaismul liberal. Elementele ultra-conservatoare au ridicat, de asemenea, problema convertiților la iudaism și a statutului lor în Israel și a căsătoriei dintre evrei și neevrei, despre care ei spun că ar trebui interzisă.

Drepturile comunității LGBTQ din Israel, folosite de multă vreme pentru a acoperi crimele ocupației, sunt, de asemenea, amenințate. Aliații ultra-conservatori ai lui Netanyahu au cerut deja modificări legislative care să facă legală ca întreprinderile și medicii să refuze serviciile pentru persoanele LGBTQ.

Direcția de extremă dreaptă și ultra-religioasă pe care o ia politica israeliană este evidentă de ceva vreme. Niciun număr de „condamnări” din Occident nu va schimba asta.

Ar fi bine să ne amintim că asaltul lui Sharon asupra Al-Aqsa din 2000 a fost una dintre scânteile care au dus la a doua Intifada. Palestinienii și susținătorii lor nu vor accepta pasiv încălcarea drepturilor lor religioase de către Israel și încercările de a le uzurpa cele mai sfinte locuri. Întrebarea este dacă comunitatea internațională va urmări pasiv așa cum a făcut-o în ultimele decenii sau va lua în cele din urmă măsuri decisive împotriva Israelului și va opri crimele acestuia?

Opiniile exprimate în acest articol sunt ale autorului și nu reflectă neapărat poziția editorială a Al Jazeera.