Percepția timpului și vârsta: Explicații științifice
Senzația că timpul trece mai repede odată cu înaintarea în vârstă este un fenomen comun, cu explicații atât fiziologice, cât și psihologice, potrivit News24. Mecanismele cerebrale și rutina zilnică joacă roluri importante în această percepție.
Creierul și percepția temporală
Adrian Bejan, profesor de inginerie mecanică, compară funcționarea creierului cu cea a unei camere video. El susține că, odată cu vârsta, creierul înregistrează mai puține cadre pe secundă. „Timpul fizic nu este timp mental”, a precizat Bejan, citat de News24. „Ce percepi tu nu e la fel cu ce percepe altcineva.”
Pe măsură ce îmbătrânim, rețelele neuronale devin mai complexe, ceea ce determină semnalele electrice să parcurgă distanțe mai mari. Acest proces încetinește viteza de procesare a informațiilor vizuale. „Creierul primește mai puține imagini decât era antrenat să primească atunci când era mic”, explică Bejan.
Această încetinire a procesării informațiilor contribuie la senzația că anii se derulează mai rapid. Mintea noastră surprinde mai puține momente distincte, ceea ce face ca perioadele de timp să pară mai scurte. Amintirile din copilărie par mai vii și verile păreau mai lungi, deoarece creierul procesa informațiile la o viteză superioară. „Oamenii sunt adesea uimiți de cât de multe își amintesc din zilele tinereții lor care păreau să dureze o veșnicie”, a adăugat profesorul Bejan.
Rutina și percepția timpului
Rutina zilnică reprezintă un alt factor care influențează percepția timpului. În tinerețe, majoritatea experiențelor sunt noi, de la prima zi de școală până la primul loc de muncă. Fiecare zi aduce evenimente memorabile, stimulând creierul să creeze amintiri distincte. Ulterior, rutina se instalează, iar creierul primește mai puține stimuli noi. Drumul spre serviciu, activitățile zilnice și interacțiunile devin repetitive, estompând reperele temporale.
Creierul nu mai identifică elemente noi, iar săptămânile și lunile se succed rapid. Cindy Lustig, profesoară de psihologie la Universitatea din Michigan, a confirmat că „atunci când ne amintim de o perioadă plină de evenimente, ni se pare că timpul se prelungește și ni se pare foarte lung”. Ea a adăugat că „atunci când nu se întâmplă nimic, anii se transformă într-o ceață.”
Universitatea din Michigan, fondată în 1817, este o instituție publică de cercetare din Ann Arbor, recunoscută pentru programele sale academice, inclusiv cele de psihologie, inginerie și drept.
Perspectiva matematică asupra timpului
Percepția timpului este proporțională cu durata vieții trăite. Pentru un copil de patru ani, un an reprezintă 25% din viața sa, o perioadă considerabilă. Pentru un adult de 40 de ani, un an reprezintă doar 2,5% din viață. Așadar, cu cât vârsta este mai înaintată, cu atât un an pare mai scurt.
Strategii pentru a influența percepția timpului
Deși nu putem modifica fundamental modul în care funcționează creierul, putem influența modul în care percepem timpul. Introducerea elementelor de noutate în viața noastră poate contribui la încetinirea percepției temporale. „Încetinește puțin ritmul, forțează-te să faci lucruri noi pentru a ieși din rutină”, a recomandat Bejan.
Aceste schimbări nu trebuie să fie majore. Varierea traseului spre magazin, explorarea unui nou gen muzical, începerea unui hobby, călătoriile și cultivarea surprizelor pot avea un impact semnificativ asupra percepției timpului.
Practicarea mindfulness este un alt instrument util. „Fii prezent. Aici. Acum”, a spus Lustig. Concentrarea asupra momentului prezent, observarea gândurilor și emoțiilor fără a le judeca, poate reduce stresul și îmbunătăți starea de bine.
Deși durata vieții este finită, modul în care experimentăm timpul poate fi influențat, astfel încât acesta să pară mai lung.
