Cristian Roşu, ASF: Nu există nici o conspiraţie asupra companiilor City Insurance şi Euroins

0

Se apropie momentul în care Autoritatea de Supraveghere va decide ce se întâmplă în continuare cu City Insurance şi Euroins.

România liberă a discutat pe acest subiect, precum şi despre apariţia societăţilor mutuale, ori despre asigurările obligatorii de locuinţe, cu Cristian Roşu, vicepreşedintele ASF pentru sectorul de Asigurări.

De la începutul T3, Legea privind societăţile mutuale de asigurare a intrat în vigoare, inclusiv cu legislaţia secundară aferentă. Dacă sunteţi amabil să descrieţi în câteva cuvinte ce se întâmplă în prezent pe piaţă, în baza acestei legi noi.
Legea asigurărilor mutuale a fost aprobată de Parlament, în primăvara acestui an. S-au upgradat legislaţiile secundare aferente autorizărilor societăţilor mutuale. Nu este o lege care să producă nişte efecte concrete şi vizibile în piaţă. La momentul acesta, eu cred că cei interesaţi să-şi înfiinţeze astfel de societăţi mutuale încă încearcă să înţeleagă rolul şi rostul lor.

Ştim ce sunt asigurătorii. Ce sunt reasigurătorii, care asigură back-up-ul asigurătorilor. Care este rolul şi rostul societăţilor mutuale de asigurare?
Sunt societăţi ce se constituie prin buna înţelegere a membrilor, care se adună şi sunt de acord cu opiniile şi principiile lor, îşi constituie o astfel de societate, care e un fel de societate de întrajutorare reciprocă a membrilor.

Fiecare nou client care-şi cumpără o poliţă de asigurare devine membru al acelei societăţi mutuale. În situaţia în care expiră o poliţă de asigurare şi persoana fizică sau juridică nu mai vrea să continue cu o astfel de poliţă de asigurare, iese din societate.

Este o întrajutorare între membri, având un contol direct şi imediat asupra costurilor activităţii curente a societăţii, care pot fi mai mici, astfel încât şi primele de asigurare pot fi ţinute sub control şi să se acorde membrilor nişte discounturi atractive, astfel încât o poliţă asemănătoare să fie mai ieftină la societăţile mutuale, decât la un asigurător.

Cum îşi vinde produsele această societate?
Ca orice altă societate, prin intermediul brokerilor sau intemediarilor, ori direct. Acestea sunt bilele albe. Sunt şi bile negre. O societate mutuală trebuie să se conformeze, ca orice alt asigurător, legilor, inclusiv Legii Insolvency 2. Aceasta înseamnă o adecvare de capital, în situaţia în care face asigurări care au garanţii în spate.

Experţi în asigurări au declarat în mod repetat României libere că principala problemă a Legii asigurărilor obligatorii pentru locuinţe 260/2008 era incompatibilitatea dintre primele, deci şi comisioanele aferente extrem de mici, şi nevoia asigurătorilor de a-şi face din acest tip de asigurări o piaţă rentabilă. De aceea a şi apărut PAID: pentru izolarea pierderilor la nivelul pieţei.

Mai mulţi experţi şi practicieni în asigurări ne-au spus: „Nu mă duc la Văscăuţi, să închei poliţe obligatorii de locuinţe, pentru că, şi dacă se aliniază tot satul în faţa măsuţei mele, eu şi colegii mei nu suntem rentabili, adică nu avem destui bani de mâncare, benzină pentru respectiva deplasare”. În ce fel rezolvă modificările făcute recent această problemă organică?
Aceste asigurări reprezintă un proiect la care am început să lucrez de când am ajuns în funcţia de vicepreşedinte ASF.

 

PAID a trecut pe profit

Ce se poate face pentru ca aceste produse să devină nişte produse vandabile?
Pentru a elimina ideea că este doar o poliţă de pierderi şi că asigurătorii şi-au creat o entitate de cost pentru pierderi: anul acesta a fost primul an de activitate al PAID în care s-au distribuit dividende.

Activitatea anului 2018 s-a închis cu profit. Şi în anii anterior s-au obţinut profituri, este adevărat foarte mici, drept pentru care o eventuală distribuţie de dividende nu ar fi însemnat decât un exerciţiu economic, nimic altceva.

E adevărat că această activitate nu are o rată a profitului atât de mare, încât să fie foarte tentantă. Să ne întoarcem la cauzele care generează acest grad mic de rentabilitate. Una este şi cea pe care aţi semnalat-o: suma asigurată mică, care nu permite acordarea unor comisioane consistente şi atunci, teoretic, pare neatractivă.

Pe forma actuală, un distribuitor poate să vândă nu numai PAD, ci pachete de poliţe, asigurări obligatorii, asigurări facultative, poţi vinde CASCO, astfel încât să ai bani de deplasare etc.

… şi costurile să se compenseze…
În modificările pe care le propunem a fi aduse legii, vom deschide piaţa brokerajului pentru absolut toţi cei care vor vrea şi vor putea să facă o astfel de distribuţie.

Inclusiv PAID va putea să-şi construiască propria forţă de vânzări, prin care să facă distribuţia acestor produse. Se va da posibilitatea şi UAT-urilor, primăriilor din România să poată să se avizeze ca intermediari şi să vândă aceste poliţe.

Nu mai este nevoie de o deplasare a unui agent, în mod special, în ţară, ci anumiţi salariaţi ai primăriilor pot să facă această vânzare.

Dacă primăria stabileşte, pe plan local, că, atunci când te duci să plăteşti impozitul, e obligatoriu să ai făcută PAD, aceasta este constituţional?
Nu mi s-ar părea corect să facă o astfel de impunere. Oricum, prin lege nu vom face asta. Dar nu este exclus ca la ghişeul unde se plătesc taxe şi impozite funcţionarul să fie abilitat să facă şi astfel de poliţe. „Dacă vreţi, faceţi, dacă nu, nu”.

Pe de altă parte, există un fel de obligativitate. Pentru înregistrarea sau modificarea cărţii funciare, proprietarul imobilului va trebui să facă dovada că a încheiat o astfel de asigurare obligatorie de locuinţe. Aceasta nu este tot o formă de condiţionare, de forţare?
Nu este o condiţionare, având în vedere că legea este obligatorie. Asigurarea de locuinţe e o asigurare obligatorie. Cum actele de înmatriculare a unei maşini prevăd nişte documente obligatorii, de ce nu ar fi şi asigurarea obligatorie? Se condiţionează doar actul de vânzare-cumpărare. Ai poliţă valabilă? Se încheie actul.

În acest moment, după ultimele statistici, cât este procentul de locuinţe asigurate?
A ajuns cam la 21% – 22%.

De ce a crescut? Nu a fost niciodată chiar aşa. A fost pe la 18%.
Probabil că populaţia a început să conştientizeze nevoia de a-şi acoperi măcar o parte din daunele care se produc, datorate schimbărilor climatice. Ţinând cont de aceste modificări climatice, vrem să introducem în poliţă şi riscul de furtună.

Deocamdată, sunt acoperite trei riscuri: alunecare de teren, cutremur şi inundaţii. Spuneaţi (şi este adevărat) că avem o valoare a poliţei destul de mică. 10, respectiv 20 de euro, cu o acoperire de până la 10.000, respectiv 20.000 de euro suma asigurată (la structurile din cadre de beton şi zidărie), în funcţie de tipul locuinţei.

Eu cred că, la acest moment, chiar şi cu aceste valori, se pot obţine despăgubiri care să poată să-ţi refacă măcar o parte din paguba produsă.

Nu am gândit o majorare, pentru că vrem întâi să facem legea să fie funcţională şi atractivă, apoi vom vedea, pe parcursul anilor, în ce măsură aceste valori pot acoperi daunele.

Un lucru care va fi scos de lege sunt sumele garantate şi contravaloarea primei de asigurare. Nu mi se pare normal ca acei 10 sau 20 de euro, ori 10.000 sau 20.000 de euro, suma garantată, să fie înglobate în lege. Lucrurile, într-o economie normală, care se dezvoltă, sunt în mişcare.

Aceste valori, de 10 şi 20 de euro, au fost stabilite prin legea din 2008, pe baza unor calcule şi analize din anii 2001 – 2002. Cu siguranţă, ele la acest moment nu mai corespund unor valori reale şi normale ale pieţei imobiliare.

Adică veţi da posibilitatea fiecăruia să-şi facă poliţa obligatorie pe o anumită sumă asigurată, în funcţie de valoarea estimată a imobilului?
Nu, ea fiind o asigurare obligatorie, va fi stabilită tot administrativ, dar de data aceasta de Ministerul Dezvoltării, împreună cu Ministerul de Finanţe, cu avizul ASF.

Vom vedea exact formula pe care o vom găsi. Cu siguranţă, se va face prin hotărîre de guvern sau o altă formulă, nu neapărat cea legată de lege. Orice modificare a acestor valori prin lege este greoaie.

 

Se deschide acţionariatul PAID

Suma asigurată este mică. Cuantumul primei de asigurare, în raport cu suma asigurată, este mic. La asigurările de locuinţe facultative, se merge de pe la 0,5% până la 2% – 2,5%, dacă imobilul asigurat e lângă o benzinărie sau o staţie de gaz. Aici, 10 euro din 10.000 de euro reprezintă 0,1%. Foarte puţin!
Vă răspund printr-o întrebare. Dacă la 10 euro nu este atractivă, credeţi că la 50 de euro prima ar putea fi mai atractivă? Nu este mai bine să începem o educaţie financiară indirectă, arătându-le oamenilor beneficiile pe care le pot avea? Ulterior, pe măsură ce aceste beneficii sunt certe, putem să aducem corecţii, dacă va fi cazul.

Mă refer acum la casele din chirpici: ne gândim că sunt 10 euro, paiantă etc. (n.n.: clasa A), care înseamnă două pachete de ţigări pe an. Credeţi că se poate renunţa la două pachete de ţigări pe an ca să-ţi asiguri casa, astfel încât, la eventualele intemperii care vin, să pot să-mi acopăr măcar o parte din pagubă?

Prin modificarea adusă de Directiva privind distribuţia în asigurări, cei care vând poliţe sunt obligaţi să explice cetăţeanului pentru ce şi de ce este nevoie. Mai vrem să modificăm şi următorul lucru: deschidem şi acţionariatul PAID.

În momentul acesta, aşa cum este construită legea, pentru înfiinţarea acelui pool, acţionariatul pool-ului este format doar din societăţi de asigurare şi, mai mult decât atât, sunt limitate la 15% deţineri din capitalul social.

 

Deschidere la noi acţionari

Ce se întâmplă cu societăţile de asigurare care mai sunt în acest pool?
Două sunt Astra şi Carpatica, în lichidare, ca urmare a declanşării procedurii de faliment. Ele sunt în continuare, prin lichidator, prezente în acţionariat. Acţiunile lor nu se pot vinde.

Sunt două societăţi de asigurări care ar dori să cumpere aceste acţiuni, dar, dacă le-ar cumpăra, ar trece de pragul de 15%, deci nici ele nu pot să-l cumpere.

Dacă vor cumpăra un eşantion, astfel încât să rămână sub 15%, va rămâne o valoare reziduală de care chiar nimeni nu va mai fi interesat. Astra şi Carpatica nici nu acţionează pe piaţă. Sunt mâini moarte. Deschidem acţionariatul către orice persoană juridică, dacă dovedeşte că are capacitate financiară până la nivelul de 25% – 30%.

 

Octombrie, luna deciziilor pentru Euroins şi City

Recent, ASF a amendat City şi Euroins cu câte 50.000 de lei. Există în prezent o dezbatere publică despre situaţia în care se află City Insurance şi Euroins. Există întârzieri la plata daunelor pe RCA, către service-uri?
Există, altfel nu dădeam amenzi. E o nerespectare a anumitor obligaţii rezultate din aplicarea legii şi normelor. Dar supravegherea e în mare măsură automatizată, nu putem să vedem în fiecare zi ce se întâmplă la fiecare companie pe care o supraveghem.

Unde avem suspiciuni de neconcordanţă, neclarităţi între anumiţi indicatori, cerem informaţii. Dacă în continuare lucrurile rămân neclare, ne deplasăm şi verificăm la faţa locului.

Ce se petrece cu cele două firme?
City şi Euroins au avut o evoluţie destul de importantă pe cota de piaţă şi au crescut de la sub 30%, la peste 40%. A fost creştere de business, de dezvoltare a companiei.

Partea financiară a fost sustenabilă. Partea organizaţională nu a mai ţinut pasul cu dezvoltarea. Nu au mai putut să gestioneze portofoliul, că de ştiut, ştiu să-l gestioneze.

Vedeţi, e ca la copiii de 14 – 15 ani, când apare o creştere mai mare într-un timp foarte scurt şi le rămân hainele mici. Cam acelaşi lucru s-a întâmplat şi acum. Ambele companii sunt într-un proces de readaptare, de reorganizare a întregii activităţi, astfel ca toate aceste elemente să reintre în normalitate.

E foarte adevărat, pe companiile de service, pe ceilalţi consumatori nu-i interesează cât de repede îţi cumperi tu hainele adecvate mărimii pe care o porţi, ci ca, în momentul când s-a produs o daună, să nu aibă întârzieri la plată, să-şi încaseze banii şi să-şi repare omul maşina, nu să aştepte până când cele două companii vor reuşi să se reorganizeze.

Lucrurile sunt foarte greu de diseminat. Când un inspector de risc verifică dauna, e foarte pernicios şi zgârcit, asta e meseria lui şi şi-o face. Aceasta duce la o întârziere naturală, profesională a plăţi daunei. Nu mai ştii…
… când e corect şi când nu e corect, când e rea-voinţă, asta vreţi să spuneţi, nu?

Da. Observaţi un lucru? Acum câţiva ani, au fost Astra şi Carpatica. Ele s-au plâns că există o conspiraţie în breaslă şi aceasta îi duce artificial la o situaţie-limită, când ei n-au nici o problemă. A existat o conspiraţie?
Mi-e greu să vă răspund la întrebare. Nu eram în ASF atunci.

Există acum o tendinţă de acel fel, în ce priveşte City şi Euroins?
Cu siguranţă, nu. Nu există nici un fel de conspiraţie.

Portofoliile lor sunt totuşi o „prăjitură” respectabilă.
Să ştiţi că nu e chiar aşa. Un portofoliu de RCA e foarte volatil. Dacă o companie măreşte comisioanele acordate brokerilor, vă garantez că, în maximum un trimestru, jumătate din portofoliul acelei companii se poate muta la altă companie.

Nu vorbim despre City sau Euroins. Putem să vorbim migraţii de portofolii într-un trimestru sau în şase luni. La prima vedere, putem să ne minunăm cum de au putut să aibă loc.

Discutăm despre foarte multe poliţe pe o lună, trei luni, şase luni, uşor de manevrat dintr-o parte-n alta. Cu cele pe un an e mai greu. Din acest motiv, nu pot să spun că există o conspiraţie pe piaţa românească, nici a asigurătorilor, cu atât mai puţin din partea autorităţii.

Nu am avut şi nu voi avea niciodată intenţia de a împinge, voit sau nevoit, o companie spre faliment.

Totdeauna voi încerca, împreună cu colegii mei şi cu managementul companiei şi în special cu acţionariatul… pentru că trebuie să înţelegem că managementul e cel ce se schimbă. Acţionariatul este cel care decide şi rămâne.

Dacă ai un dialog clar, ferm şi corect cu acţionarii, poţi să ai siguranţa că acea companie îndeplineşte toate cerinţele de legalitate şi funcţionalitate. Revenind la Euroins şi City, avem două controale în derulare.

Unul aproape de final, pentru Euroins, care se finalizează cu procesul verbal, care va urma să intre în şedinţa de Consiliu. Cel de la City s-a închis efectiv, la companie, pe 20 septembrie. Urmează procesul verbal şi deciziile din Consiliu, care probabil că vor veni undeva spre sfârşitul lunii octombrie.

Cât de gravă e situaţia?
Nu pot să vă spun nimic din control, pentru că sunt anumite operaţiuni confidenţiale, se derulează şi sunt încă în analiză. Ce vă pot spune despre Euroins e că am avut o discuţie chiar şi cu acţionarii şi s-au convenit anumite măsuri, dintre care unele au şi fost luate. Vreau să vedem rezultatele acestor măsuri, care au fost asumate de către conducere.

Majorare de capital?
Deocamdată nu e nevoie, la momentul discuţiei de azi. Nu ştiu ce va rezulta în urma activităţii de control.

 

Rata penetrării asigurărilor a mai crescut

Care este în acest moment rata penetrării asigurărilor în România, defalcat, pe asigurări de viaţă şi asigurări non-viaţă? Unde ne aflăm, în concertul european, la nivelul UE? Concret: care e în prezent media ratei penetrării în UE? Dacă sunteţi drăguţ să ne daţi două-trei state aflate în frunte şi altele două-trei aflate în coada topului european.
Rata penetrării a mai crescut. Cred că suntem undeva spre 1,2% din PIB (luaţi cifra doar ca pe o posibilitate), faţă de 1,01% – 1,04% din PIB, cât era anul trecut. Suntem încă mult prea departe, chiar faţă de ţări din Estul Europei. Cehia are 3,6%, nu mai vorbim despre Germania (8%) şi Franţa (12,5%).

Care este motivul?
Această stare este generată de doi factori. Unul este inapetenţa populaţiei faţă de sistemul de asigurări, în general. Al doilea este creat şi de o insuficientă preocupare a companiilor de asigurări (nu vorbesc numai despre companiile în sine, ci şi despre cei care gravitează în jurul lor) pentru alocarea şi informarea corectă şi deplină a potenţialului cumpărător de asigurare.

Loading...

- Advertisement -

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata