Hidrocefalia. Tratamentul chirurgical

0

Hidrocefalia este o acumulare de lichid cefalorahidian în cele patru cavități ale creierului, numite și ventricule. Din cauza excesului de lichid cefalorahidian, dimensiunea acestor cavități sau ventricule crește și exercită presiune asupra creierului. 

Pentru diagnosticul de hidrocefalie, este necesar în primul rând un consult de neurochirurgie. De regulă, diagnosticul hidrocefaliei se bazează pe răspunsurile pacientului despre semnele și simptomele pe care le are, pe o examinare fizică generală, pe un consult neurologic și pe investigațiile de imagistică medicală efectuate în zona creierului.

Tipurile de tratamente chirurgicale pentru hidrocefalie

De regulă, hidrocefalia poate fi tratată prin două metode:

  1. prin folosirea unui tub foarte subțire (numit șunt), care este implantat pe cale chirurgicală în creier și prin care se face drenajul lichidului cefalorahidian în exces;
  2. ca alternativă la intervenția chirurgicală de plasare a acestui tub flexibil (șunt) poate fi folosită în anumite cazuri o procedură numită ventriculostomia endoscopică a ventriculului III. În timpul procedurii de ventriculostomie endoscopică se creează un spațiu într-o zonă a creierului, pentru a permite lichidului cefalorahidian acumulat în exces în aceste cavități să iasă la suprafață, unde poate fi absorbit.

Așadar, pentru a trata hidrocefalia, poate fi utilizat unul dintre aceste două tratamente chirurgicale, descrise mai jos:

Sistemul de șunturi

Intervenția chirurgicală ce presupune montarea unui șunt ventriculoperitoneal are mai multe etape. Medicul introduce un tub subțire și flexibil de la ventriculele cerebrale și până la cavitatea peritoneală, adică acel spațiu din interiorul abdomenului, unde sunt așezate stomacul și intestinele. Acest tub sau șunt este în totalitate situat în interiorul corpului pacientului, sub piele. După ce este amplasat către cavitatea abdominală, excesul de lichid cefalorahidian este absorbit în fluxul sangvin.

Acesta este cel mai frecvent tratament pentru hidrocefalie, adică introducerea pe cale chirurgicală a unui sistem de drenare, numit șunt. Tubul lung și flexibil este prevăzut cu o valvă sau supapă, care ajută ca lichidul cefalorahidian de la creier să se scurgă în direcția corectă și într-un ritm corespunzător.

Sistemul acesta de drenare a lichidului cefalorahidian este extrem de important, iar pacienții care sunt diagnosticați cu hidrocefalie necesită, de regulă, un sistem de șunturi pentru tot restul vieții. Totodată, ei trebuie monitorizați în mod regulat.

Un capăt al tubului – deci al sistemului de drenaj – este de obicei amplasat în unul dintre cele patru ventricule ale creierului. Tubul este apoi tras pe sub piele, către o altă parte a corpului, acolo unde excesul de lichid cefalorahidian poate fi cu ușurință absorbit în organism. Acea parte poate fi abdomenul, adică acea cavitate peritoneală.

Ventriculostomia endoscopică a ventriculului III

Această procedură numită ventriculostomie endoscopică a ventriculului III din creier reprezintă o metodă chirurgicală care poate fi folosită în cazul anumitor pacienți. În timpul procedurii, medicul neurochirurg folosește o cameră video de dimensiuni foarte mici, pentru a putea vedea direct în interiorul creierului pacientului. Mai apoi, medicul neurochirurg face o mică gaură la baza unuia dintre cele patru ventricule sau chiar între ventricule, pentru a permite astfel ca lichidul cefalorahidian să se scurgă din zonele cu probleme din interiorul creierului.

Este posibil ca unii pacienți cu hidrocefalie, mai ales copiii, să necesite și alte tipuri de tratament, în funcție de severitatea complicațiilor pe termen lung pe care le-a produs hidrocefalia. Este nevoie de o echipă multidisciplinară pentru pacienții de vârste mici, din care fac parte medicul pediatru, medicul neurolog pediatru, terapeutul ocupațional, un psiholog ori un psihiatru etc. 

Adulții care au suferit complicații mai severe de pe urma hidrocefaliei pot necesita și ei o echipă multidisciplinară, care să le urmărească evoluția, cum ar fi un terapeut ocupațional, un specialist în demență sau alți medici din alte specialități medicale.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close