Hope şi Cullian, două dintre diamantele albastre celebre, s-a format extrem de aproape de centrul Pământului

0

Conform unui nou studiu, Hope şi Cullian, două dintre cele mai admirate diamante albastre din lume, s-au format surprinzător de aproape de centrul Pământului,  transmite vineri Live Science.

Toate diamantele naturale se formează în condiţiile de presiune şi temperatură ridicate din adâncurile Pământului. Dacă am felia Pământul ca pe o lămâie, am descoperi diamante la profunzimi între 150 până la 200 kilometri, imediat sub plăcile tectonice. Nicio mină nu ajunge atât de adânc în subteran, însă unele dintre aceste diamante sunt aduse de procese geologice până aproape de suprafaţă şi sfârşesc prin a fi găsite.

Astfel, Diamantul Hope, o piatră de dimensiuni mari şi de o puritate impresionantă, precum şi diamantul „Cullinan”, cel mai mare diamant brut descoperit vreodată, sunt însă diferite. Conform unui studiu din 2018, aceste diamante provin de la adâncimi mult mai mari decât cele la care se formează de obicei astfel de pietre preţioase. Aceste diamante s-au format în mantaua terestră, într-o regiune dintre crustă şi nucleul lichid exterior al planetei.

In cadrul Conferinţei Goldschmidt de geochimie, studiul prezentat miercuri 24 iunie,  a identificat urme ale unui mineral denumit bridgmanită (în memoria premiului Nobel pentru Fizică din 1946, fizicianul american Percy Williams Bridgman) în cazul a două diamante mai puţin celebre dar de acelaşi tip cu Hope şi Cullian.

Toate diamantele sunt cristale compuse din carbon şi diferite alte impurităţi chimice. Tipul unui diamant este determinat prin analiza acestor impurităţi, care dezvăluie condiţiile prezente în timpul formării respectivului diamant. Astfel, orice diamante de acelaşi tip s-au format cel mai probabil în condiţii similare.

Astfel, Bridgmanita este un mineral foarte comun în interiorul Pământului, dar nu se formează în crustă şi nici măcar în straturile superioare ale mantalei, ci la adâncimi mult mai mari.

„Ceea ce putem observa la diamantele care ajung la suprafaţă nu este însă bridgmanita, ci mineralele care rămân după ce bridgmanita se descompune, pe măsură ce presiunea scade. Însă identificarea acestor minerale în interiorul diamantelor ne arată că respectivul diamant s-a cristalizat la o adâncime la care bridgmanita este prezentă, la profunzimi foarte mari în interiorul Pământului,” conform lui Evan Smith, de la Institutul Gemologic din America.

Cercetatorii susţin: această descoperire, sugerează că ambele diamante albastre s-au format în mantaua inferioară – o zonă fluidă care începe de la adâncimea de 660 de kilometri şi se extinde până la nucleul exterior lichid al planetei.

Iar, in cazul primului diamant analizat, o piatră de 20 de carate care este un diamant albastru de tipul IIb şi provine din Africa de Sud, au fost identificate urme de bridgmanită la examinarea sub lumină laser. Diamantul Hope, de 45,52 de carate, este un exemplu mai mare şi mai celebru al aceluiaşi tip de diamant.

Celălalt diamant folosit în studiu, o piatră de 124 de carate, de dimensiunea unei alune, este denumit diamant „CLIPPIR” (acronimul de la Cullinan-like, Large, Inclusion-Poor, Pure, Irregular, and Resorbed). Acest diamant provine din Lesotho, tot din regiunea sudului Africii. Şi, aşa cum sugerează numele, este un diamant de acelaşi tip cu piatra Cullian de 3.106,75 carate. Oamenii de ştiinţă ştiau deja că diamantele de tipul CLIPPIR provin de la adâncimi foarte mari, însă acest studiu oferă primele dovezi că ele provin din mantaua inferioară.

Insa, nici diamantul Hope şi nici Cullinan nu au fost studiate direct, în cadrul acestui studiu, însă oamenii de ştiinţă ne asigură că ceea ce este adevărat pentru două diamante mai puţin celebre, dar de acelaşi tip, este valabil şi pentru aceste nestemate faimoase.

Diamantul Cullinan nu se mai află în starea sa originară, în care a fost descoperit, fiind între timp tăiat şi şlefuit în pietre mai mici, pentru a fi vândut. Cele mai mari două pietre provenite din acest diamant fac parte în prezent din bijuteriile Coroanei britanice.

Iar uriaşul diamant brut Cullian a fost găsit în 1905 la doar 5,5 metri adâncime, în exploatarea britanică Premier Mine din Africa de Sud – la o distanţă enormă faţă de locul unde s-a format, în mantaua inferioară.

Dar, originile diamantului Hope sunt mult mai neclare, însă, conform Institutului Smithsonian (în custodia căruia se află în prezent acest diamant), lucrătorii din minele Kollur din India ar fi descoperit această nestemată care a fost apoi vândută unui neguţător francez pe nume Jean Baptiste Tavernier în anul 1668.

Ceea ce se ştie este că diamantul Hope cântărea 122,2 carate în momentul descoperirii. Odată tăiat şi şlefuit în forma sa actuală, diamantul Hope a intrat în posesia familiei regale franceze, apoi a trecut în mâinile unor colecţionari britanici bogaţi şi a ajuns la Muzeul Smithsonian după ce a fost cumpărat şi de nişte afacerişti americani.

Sursa: Financiarul.ro.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close