Un studiu internațional amplu sugerează că dorința sexuală masculină nu scade odată cu vârsta, așa cum se credea anterior. Cercetarea indică faptul că libidoul bărbaților atinge apogeul în jurul vârstei de 40 de ani, nu în adolescență.
O nouă perspectivă asupra libidoului masculin
Rezultatele studiului, publicate în jurnalul Scientific Reports, pun sub semnul întrebării teoria conform căreia dorința sexuală este determinată strict biologic și scade liniar cu vârsta. Până în prezent, se considera că libidoul este strâns legat de nivelul de testosteron, principalul hormon sexual masculin, care începe să scadă după vârsta de 30 de ani.
Apetitul sexual nu prezintă semne de diminuare timp de un deceniu după acest prag hormonal, arată studiul. Datele indică faptul că dorința sexuală auto-raportată de bărbați a crescut constant în prima parte a vieții adulte, a atins punctul culminant în jurul vârstei de 40 de ani și apoi a început să scadă lent. Libidoul a revenit la nivelurile din tinerețe abia după ce participanții au ajuns la vârsta de șaizeci de ani.
Detaliile studiului internațional
Cercetarea, coordonată de Dr. Toivo Aavik de la Universitatea din Tartu, a analizat date de la peste 67.000 de adulți cu vârste cuprinse între 20 și 84 de ani. Informațiile provin din Estonian Biobank, o bază de date cu peste 200.000 de participanți, ceea ce a permis o analiză pe termen lung a evoluției dorinței sexuale.
Metodologia a presupus completarea unor chestionare de către participanți. Aceștia și-au evaluat intensitatea impulsurilor sexuale și frecvența gândurilor despre sex. Cercetătorii au examinat apoi variațiile dorinței în funcție de factori precum vârsta, genul, orientarea sexuală, educația, statutul familial și ocupația.
Factorii non-biologici și dinamica relațională
Analiza datelor sugerează un rol mai important al factorilor non-biologici decât se anticipa. Cercetătorii au scris că „vârful de la mijlocul vieții la bărbați sugerează că factorii dincolo de îmbătrânirea biologică, precum dinamica relațională, pot juca un rol mai semnificativ decât s-a anticipat inițial”.
Un exemplu concret susține această ipoteză. Studiul menționează că bărbații în vârstă de patruzeci de ani sunt mai predispuși să se afle în relații stabile, pe termen lung, care au fost asociate cu o activitate sexuală crescută și cu o intimitate emoțională sporită. Stabilitatea relațională și confortul emoțional ar putea contrabalansa efectele declinului hormonal timpuriu.
Diferențe în funcție de gen, orientare și educație
Cercetarea a evidențiat și alte variabile care influențează nivelul dorinței sexuale. Bărbații au raportat o dorință sexuală mai mare decât femeile pe aproape toată durata vieții adulte. Autorii au notat că diferențele individuale au fost semnificative la ambele sexe, reflectând o gamă variată de experiențe personale.
Orientarea sexuală a fost un alt factor relevant. Participanții bisexuali au raportat, în general, o dorință peste medie. Nivelul de educație a relevat un model neașteptat: persoanele cu diplome de licență au înregistrat cele mai mari scoruri ale dorinței, în timp ce persoanele cu diplome postuniversitare au avut cele mai scăzute scoruri.
Limitările cercetării și interpretarea datelor
Autorii menționează o limitare importantă a cercetării: dependența de datele auto-raportate. Acestea pot fi influențate de atitudini sociale și norme culturale. Percepția și raportarea propriei dorințe sexuale pot fi modelate de ceea ce este considerat acceptabil din punct de vedere social.
Rezultatele ar putea fi distorsionate de faptul că bărbații de vârstă mijlocie sunt, posibil, mai confortabili să recunoască impulsurile sexuale decât bărbații tineri. Această deschidere ar putea majora artificial scorurile pentru grupa de vârstă de 40 de ani, fără a reflecta o diferență reală, biologică sau psihologică, a intensității dorinței.
Despre Dr. Toivo Aavik
Dr. Toivo Aavik este cercetător la Universitatea din Tartu, Estonia, cea mai mare și mai prestigioasă instituție de învățământ superior din țară. Aavik este specializat în genetică comportamentală și studiază factorii genetici și de mediu care influențează comportamentul uman.
Estonian Biobank: o resursă importantă pentru cercetare
Estonian Biobank este o resursă valoroasă pentru cercetarea medicală și genetică. Cu peste 200.000 de participanți, biobanca oferă o cantitate mare de date genetice și de sănătate care pot fi utilizate pentru a studia o varietate de boli și trăsături umane. Participanții la biobancă au oferit, de asemenea, informații detaliate despre stilul lor de viață, istoricul medical și factorii de mediu.
