Uniunea Europeană discută introducerea unor noi taxe aplicate biletelor de avion și produselor cu zahăr pentru a susține viitorul buget comunitar aferent perioadei 2028-2034 și pentru a rambursa datoria contractată după pandemie. Pentru firmele care activează în România, tema nu este una secundară, deoarece orice nouă resursă proprie a UE intră direct în structura costurilor, iar aceste costuri tind să fie transferate cel puțin parțial în prețurile finale.
Comisia Europeană a estimat inițial pentru 2028-2034 un buget multianual de aproximativ două trilioane de euro. În iulie 2025, instituția a propus cinci noi „resurse proprii”, care ar urma să aducă aproximativ 44 de miliarde de euro anual. Parlamentul European vrea însă o țintă mai ridicată, de aproximativ 60 de miliarde de euro pe an, adică cu 16 miliarde peste nivelul avut în vedere de Comisie. În acest punct apare tensiunea dintre statele membre, împărțite între contributori neți, care cer limitarea cheltuielilor, și beneficiari neți, care susțin menținerea fondurilor pentru agricultură, infrastructură și reducerea decalajelor regionale.
Pentru România, miza este dublă: păstrarea fondurilor europene pe liniile tradiționale și evitarea unei presiuni suplimentare asupra costului de trai și asupra companiilor care operează deja cu marje reduse. În transportul aerian, o eventuală taxă europeană pe biletele de avion ar adăuga o nouă povară fiscală peste costurile actuale de operare. În România, unde presiunea pe transport este deja ridicată, orice majorare fiscală s-ar putea reflecta în tarif, mai ales pe rutele sensibile la preț. Totuși, dosarul aflat în discuție nu stabilește nici valoarea exactă a taxei, nici formula de calcul și nici eventualele scutiri pentru anumite categorii de zboruri.
În sectorul alimentar, presiunea ar veni pe altă cale. Producătorii locali ar putea fi puși în situația de a-și reformula rețetele sau de a suporta costuri fiscale mai mari. În funcție de mecanismul ales, impactul ar putea viza zahărul ca materie primă, băuturile îndulcite sau produsele procesate cu adaos de zahăr. Potrivit Financiarul, Parlamentul European extinde discuția și către alte variante de taxare, inclusiv servicii digitale, jocuri de noroc online și câștiguri de capital din criptoactive, semn că lista finală a instrumentelor fiscale rămâne deschisă.
Negocierile nu pornesc de la o zonă de confort. Președinția cipriotă a Consiliului propusese în iunie o reducere de aproximativ 2% față de planul Comisiei pentru bugetul UE. Miza reală este însă alegerea dintre tăierea cheltuielilor și găsirea unor venituri noi. Ursula von der Leyen (președinta Comisiei Europene) a legat direct această opțiune de dimensiunea viitorului buget. Fără venituri noi sau fără creșterea contribuțiilor naționale, cheltuielile propuse ar putea fi reduse cu aproximativ 66 de miliarde de euro pe an, echivalentul unei tăieri de aproape 40%.
Această cifră trebuie raportată la cele 44 de miliarde de euro anual estimate de Comisie din noile resurse proprii. Diferența arată că, în lipsa unui acord politic privind venituri suplimentare sau contribuții naționale mai mari, corecția s-ar muta direct în cheltuieli. Asta ar pune presiune pe politicile tradiționale, dar și pe priorități precum apărarea, competitivitatea, tehnologia, securitatea frontierelor și sprijinul pentru statele vecine.
Incertitudinea actuală complică planificarea companiilor din transport și din industria alimentară. Nu este clar când ar putea intra în vigoare aceste măsuri, dacă vor fi aprobate, dacă taxa pe biletele de avion ar fi uniformă sau diferențiată și nici dacă vor exista excepții. În cazul zahărului, lipsesc baza de impunere, pragurile și nivelul efectiv al taxei. În paralel, există deja discuții în UE despre extinderea costurilor pentru emisiile de carbon și asupra unor zboruri internaționale care pleacă din Europa. În majoritatea statelor, inclusiv România, există deja taxe naționale care vizează zahărul, iar o suprapunere între taxarea națională și cea europeană ar ridica problema dublei presiuni fiscale. Președinția irlandeză a Consiliului UE are mandatul să identifice până în toamnă formule de finanțare care ar putea strânge sprijinul tuturor celor 27 de guverne, liderii europeni cerând opțiuni până la summitul programat în octombrie.
