Înalta Curte de Casație și Justiție este așteptată să se pronunțe joi, 3 septembrie, asupra recursului formulat de Guvern și Ministerul Finanțelor într-un litigiu cu o miză de aproximativ 4,8 miliarde de lei pentru bugetul public. Suma reprezintă drepturi salariale restante ale judecătorilor, scadente în anul 2026. Dosarul a ajuns la instanța supremă după patru amânări succesive ale pronunțării, ultima dintre ele fiind decisă pe 20 august.
Litigiul a pornit de la o decizie luată pe 5 mai de Curtea de Apel București. La acea dată, instanța a admis cererea Înaltei Curți de Casație și Justiție și a obligat Executivul să asigure integral fondurile necesare în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii. Dacă această obligație este menținută, întârzierea plății atrage sancțiuni severe pentru instituțiile statului, arată News24. Pentru fiecare zi de depășire a termenului, se vor aplica penalități de 1% și o amendă echivalentă cu 20% din salariul minim brut pe economie.
Acțiunea depusă inițial în instanță a fost semnată de președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, Lia Savonea. Aceasta a argumentat că neplata restanțelor afectează drepturile patrimoniale ale magistraților și reprezintă o încălcare a principiului separației puterilor în stat. Pe parcursul procedurilor de la Curtea de Apel București, Ministerul Finanțelor a cerut recuzarea judecătoarei Ramona Bușu, însă cererea a fost respinsă ca neîntemeiată. Totodată, instanța a respins ca inadmisibilă o solicitare de sesizare a Curții Constituționale a României.
Guvernul contestă obligația financiară argumentând că instanțele nu pot impune Executivului prevederea unor cheltuieli bugetare. În paralel cu recursul de la instanța supremă, Executivul a sesizat direct Curtea Constituțională pe 2 iulie, demers anunțat de premierul interimar de la acea vreme, Ilie Bolojan. Guvernul pe care acesta îl conducea fusese demis chiar în ziua pronunțării deciziei inițiale a Curții de Apel București, pe 5 mai. Legat de sesizarea instanței constituționale, Ilie Bolojan a declarat: „De ce am fost nevoiți să facem acest lucru? Pentru că instanța de judecată s-a substituit puterii executive și celei legislative în materie bugetară și în gestionarea finanțelor publice. Sarcina puterii judecătorești, conform legii și Constituției, este de a interpreta și aplica legile existente, iar, din punctul de vedere al juriștilor Guvernului, instanța își depășește sfera competențelor atribuite prin Constituție.”
