Născută la începutul creştinismului, cântarea bizantină, un gen muzical unic transmis de Biserica Ortodoxă, a supravieţuit până în zilele noastre, ceea ce a condus la includerea sa pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial al UNESCO, relatează miercuri AFP.
Bazându-se pe tradiţiile muzicale din Balcani şi din estul Mediteranei unde se întindea Imperiul Bizantin, cântarea bizantină sau arta „psaltică”, exclusiv vocală (a capella) şi monofonică, însoţeşte textele liturgice.
Această cântare a creştinilor din Imperiul Roman de Răsărit este codificată în opt moduri sau tonuri. Este vorba despre o muzică fără modulare armonică, cu un cadru modal fix, spre deosebire de sistemul tonal actual al muzicii occidentale bazat în principal pe cele două moduri, major şi minor.
Pentru a pune în valoare textele biblice, cântarea bizantină a fost dezvoltată mai ales după secolul al III-lea în Imperiul Bizantin, înainte de a atinge apogeul între secolele al XIII-lea şi al XV-lea.
Potrivit anumitor experţi, elemente din muzica greacă antică pot fi regăsite în arta psaltică, considerată a fi „o continuare” a Antichităţii.
După destrămarea Uniunii Sovietice în 1989, cântarea bizantină a luat amploare în ţări ortodoxe din estul Europei, precum Bulgaria, Serbia şi România.
Contribuţia sa muzicală bogată depăşeşte lumea ecleziastică şi…
Citeste continuarea Aici













