Işi ajută semenii în mod spontan
Oamenii şi maimuţele mari sunt cunoscuţi pentru disponibilitatea lor de a-şi ajuta la nevoie cunoscuţii, sau chiar indivizi străini, însă o echipă de cercetători a descoperit că şi unele păsări – mai ales papagalul gri african – sunt la fel de săritoare, relatează Science Daily care citează un studiu efectuat în Germania.
”Am descoperit că papagalul gri african ajută voluntar şi spontan papagalii familiari pentru a atinge un obiectiv, fără a avea un beneficiu imediat evident”, a declarat Désirée Brucks, coautoare a studiului, de la Institutul Max Planck pentru Ornitologie din Germania.
Despre papagali, ca şi despre ciori, se ştie că au creiere mari în raport cu mărimea corpului lor şi posedă abilităţi de rezolvare a problemelor. Din acest motiv, aceste vieţuitoare sunt numite uneori ”maimuţe înaripate”, au explicat Brucks şi Auguste von Bayern, care a lucrat de asemenea la studiu.
Cu toate acestea, studiile anterioare au demonstrat că, în ciuda inteligenţei lor sociale impresionante, ciorile nu ajută alte ciori. În noul lor studiu, Brucks şi von Bayern s-au întrebat dacă acest lucru este valabil şi pentru papagali.
Pentru a afla răspunsul, cercetătoarele au utilizat mai multe exemplare de papagal gri african şi ara cu cap albastru. Ambele specii de papagali s-au dovedit dornice să facă schimb de jetoane folosite în cadrul experimentului pentru a primi nuci de la un om. Însă, potrivit concluziilor publicate în Current Biology, doar exemplarele de papagal gri african au fost dispuse să ofere un jeton unui alt papagal, permiţându-i acestuia să obţină o recompensă sub formă de nuci.
”În mod remarcabil, exemplarele de papagal gri african au fost intrinsec motivate să ajute, chiar dacă celălalt individ nu era prietenul lor, aşa că s-au comportat într-un mod foarte ‘prosocial”’, a explicat von Bayern.
„Ne-a surprins că 7 din 8 exemplare de papagal gri african au oferit partenerului jetoane în mod spontan, de la prima încercare, fără să fi experimentat anterior natura socială a acestei sarcini şi fără să ştie că vor fi testaţi ulterior în celălalt rol. Prin urmare, papagalii au oferit ajutor fără să obţină beneficii imediate şi, aparent, fără a se aştepta la reciprocitate”, a adăugat specialista.
Auguste von Bayern a remarcat că exemplarele de papagal cenuşiu african păreau să ştie când era nevoie de ajutorul lor. Când observau că celălalt papagal avea o oportunitate pentru schimb, îi pasau un jeton. Altfel, nu o făceau.
Papagalii săreau în ajutor, indiferent dacă celălalt individ era sau nu ”prieten”, a adăugat ea. Însă, relaţia lor cu celălalt individ avea o anumită influenţă – când papagalul care avea nevoie de ajutor era ”prieten”, cel care îi sărea în ajutor îi transfera mai multe jetoane.
Oamenii de ştiinţă sugerează că deosebirile comportamentale dintre papagalul gri african şi ara cu cap albastru ar putea avea legătură cu diferenţele în ceea ce priveşte modul lor de organizare în sălbăticie.
Rezultatele studiului demonstrează că acest comportament de ajutorare nu se limitează doar la oameni şi la maimuţele mari, ci a evoluat independent şi la unele păsări.
Oamenii de ştiinţă au notat că sunt necesare studii suplimentare pentru a investiga mecanismele care stau la baza comportamentului de ajutorare manifestat de papagali.
Sursa: News24.ro.