Cum a ajuns papagalul mort al lui Monty Python să fie live în Coventry

Papagalul mort ar fi împlinit 50 de ani duminică, când Monty Python a făcut saltul de la televizor la spectacol public.

Până la 31 ianuarie 1971, când trupa de comedie a apărut în Coventry, oamenii puteau să urmărească doar pe ecran. Dar spectacolul de scenă a însemnat că, pentru prima dată, plimbările prostești, ghiontele și clipirile cu ochiul pot fi savurate în carne și oase – sau în cazul unui albastru norvegian cu pene.

Și asta nu mai vorbim de John Cleese care vinde înghețată în interval. O jumătate de secol mai târziu, un organizator și-a amintit cum cei care ar urma să fie printre cei mai iubiți interpreți de comedie din lume au fost ademeniți să pășească în tablouri.

În ’71, Colin Richardson era la conducerea, împreună cu Ted Little, a evenimentului studențesc local The Lanchester Arts Festival. Și au decis să întrebe dacă vreunul dintre Pythoni va performa pentru ei.

Cu ce ​​au ajuns la Teatrul de la Belgrad a fost întregul circ zburător. Și într-o perioadă în care jucătorii erau pe punctul de a sparge America, unde un deceniu mai târziu aveau să susțină una dintre cele mai faimoase spectacole de comedie din toate timpurile – Monty Python Live la Hollywood Bowl.

Richardson l-a abordat inițial pe Eric Idle și a organizat o întâlnire la apartamentul său unde spera că unul sau doi dintre ceilalți Pythoni ar putea fi interesați.

El a spus: „Spre entuziasmul meu, [Idle] a spus„ timpul dvs. este perfect, deoarece am vorbit despre posibilitatea ca toți să facem ceva live pe scenă ”. „Singurele lor condiții erau ca să le oferim Teatrul de la Belgrad și să facă trei spectacole. Nu-mi amintesc de un contract și par să-mi amintesc că a fost o taxă pentru boabe de piper; nu a fost mult”.

Eric Idle i-a spus Leamington Courier în 2017 că era deja la curent cu teatrul Coventry înainte de spectacole. „Este un loc grozav. Am avut ideea să îl pun pe Python pe scenă și am produs scenariul, selectând schițele și am făcut-o la miezul nopții timp de trei nopți și au înnebunit”, a spus el ziarului.

Biletele pentru spectacole s-au epuizat în 20 de minute, a spus dl Richardson, iar pentru prima dată Python a cântat pentru 1.100 de fani.

Scriind în jurnalul său de la acea vreme, Michael Palin a reamintit entuziasmul – al său și al mulțimii.

„A fost uimitor, captivant și destul de înspăimântător să întoarcem privirea și să vedem Teatrul din Belgrad fierbând cu oameni ca albinele în jurul unui vas de miere”, a scris el.

„Din spatele scenei se auzea cât de entuziaști erau – se auzeau strigăte și aplauze înainte de a se întâmpla ceva. În primul rând al cercului erau 10 bărbați îmbrăcați în gumbies.”

Sursa – Glow Magazin.