Ce sunt activele unei companii și în câte categorii se clasifică?

Un activ constituie un element direct legat de evaluarea poziţiei financiare a unei companii, reflectate prin bilanţ și reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate, conform Reglementărilor contabile din 29 decembrie 2014 (*actualizate*) privind situaţiile financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate, emise de Ministerul Finanțelor Publice.

Un activ este recunoscut în contabilitate şi prezentat în bilanţ atunci când este probabilă realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluat/evaluată în mod credibil.

Beneficiile economice reprezintă potenţialul de a contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar sau echivalente de numerar către entitate. Această contribuţie se reflectă fie sub forma creşterii intrărilor de numerar, fie sub forma reducerii ieşirilor de numerar, de exemplu, prin reducerea costurilor de producţie.

Din punctul de vedere al activelor, veniturile constituie creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor, iar cheltuielile constituie diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de ieşiri sau scăderi ale valorii activelor.

Proprietățile unui activ

Există trei proprietăți cheie ale unui activ:

Proprietate: Activele reprezintă proprietatea care poate fi transformată în cele din urmă în numerar și echivalente de numerar.

Valoare economică: Activele au valoare economică și pot fi schimbate sau vândute.

Resursă: Activele sunt resurse care pot fi utilizate pentru a genera beneficii economice viitoare.

Clasificarea activelor

Activele sunt, în general, clasificate în trei moduri:

Convertibilitate: clasificarea activelor în funcție de cât de ușor este de a le converti în numerar (lichiditate).

Existență fizică: clasificarea activelor în funcție de existența lor fizică (cu alte cuvinte, active corporale vs. active necorporale).

Utilizare: clasificarea activelor pe baza utilizării / scopului operațiunii lor comerciale.

Convertibilitate

În cazul în care activele sunt clasificate pe baza convertibilității lor în numerar (lichiditate), activele sunt clasificate ca active circulante și active imobilizate. Lichiditatea activelor se referă la ușurința și rapiditatea cu care acestea pot fi convertite în numerar. O expresie alternativă a acestui concept este aceea a clasificării în active pe termen scurt vs. active pe termen lung.

Ce sunt activele circulate?

Activele circulante (curente) sunt activele cele mai lichide și includ numerarul și activele care pot fi transformate în numerar în termen de un an de la data bilanțului. În categoria activelor circulante intră stocurile, creanțele, investițiile pe termen scurt, casa și conturile la bănci.

1. Stocurile sunt compuse din materii prime sau materiale care urmează să fie utilizate în producție, mărfuri care vor fi valorificate sau alte elemente de natura acestora.

1. Materii prime şi materiale consumabile
2. Producţia în curs de execuţie
3. Produse finite şi mărfuri
4. Avansuri

1. Creanțele reprezintă sumele care încă nu au fost colectate de la clienți pentru bunurile vândute sau serviciile prestate acestora. (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element.)

1. Creanţe comerciale
2. Sume de încasat de la entităţile afiliate
3. Sume de încasat de la entităţile de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
4. Alte creanţe
5. Capital subscris şi nevărsat

III. Investiţiile pe termen scurt reprezinta sumele investite de societate cu scopul de a obține un câștig pe termen scurt (ex: acțiuni, obligațiuni, acțiuni proprii răscumparate temporar).

1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. Alte investiţii pe termen scurt
3. Casa şi conturile la bănci reprezinta valori sub forma de bani (casa, conturi curente la banci, avansuri de trezorerie).

Ce sunt activele imobilizate (imobilizările)?

Activele imobilizate sunt activele cel mai puțin lichide și sunt activele care sunt destinate să servească o perioadă îndelungată activităţile entităţii, respectiv mai mare de un an. Activele imobilizate cuprind imobilizările necorporale, imobilizările corporale și imobilizările financiare.

1. Imobilizările necorporale (numite și active intangibile sau nemateriale) reprezintă active fără suport material (identificabile nemonetar) deținute cu scopul de a fi utilizate în procesul de producție sau pentru furnizarea de servicii.

1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similare, dacă acestea au fost achiziţionate cu titlu oneros
4. Active necorporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale
5. Fondul comercial, în măsura în care acesta a fost achiziţionat cu titlu oneros
6. Avansuri

1. Imobilizările corporale (numite și active tangibile sau fixe) sunt reprezentate de bunurile cu conținut material utilizate de societate în procesul de producție de bunuri sau de prestări de servicii.

1. Terenuri şi construcţii
2. Instalaţii tehnice şi maşini
3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier
4. Investiţii imobiliare
5. Active corporale de explorare şi evaluare a resurselor minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri şi imobilizări corporale în curs de execuţie

III. Imobilizările financiare sunt sumele financiare investite de societate pe termen lung sub formă de titluri și creanțe, cu scopul de a obține venituri din dividende și dobânzi.

1. Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
2. Împrumuturi acordate entităţilor afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităţilor de care entitatea este legată în virtutea intereselor de participare
5. Investiţii deţinute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi

Existența fizică

În cazul în care activele sunt clasificate în funcție de existența lor fizică, ele pot fie împărțite în active corporale (tangibile) și necorporale (intangibile).

Active corporale

Imobilizările corporale sunt active cu existență fizică (le putem atinge, simți și vedea). Exemple de active corporale includ

• Teren
• Clădire
• Mașini
• Echipament
• Bani lichizi
• Birotică și papetărie
• Inventar
• Titluri negociabile

Activele necorporale

Imobilizările necorporale sunt active care nu au existență fizică. Exemple de imobilizări necorporale includ:

• Brevete
• Mărci
• Drepturi de autor
• Mărci comerciale
• Secretele comerciale
• Licențe și permise
• Proprietatea intelectuală corporativă

Utilizare

În cazul în care activele sunt clasificate în funcție de utilizare sau de scopul lor, activele sunt clasificate fie ca active utilizate în activitatea de exploatare (operaționale) și de active utilizate în afara activității de exploatare.

Activele operaționale

Activele operaționale sunt active care sunt necesare în funcționarea zilnică a unei afaceri. Cu alte cuvinte, activele operaționale sunt utilizate pentru a genera venituri din activitățile de bază ale unei companii. Exemple de active operaționale sunt:

• Bani lichizi
• Creanțe de încasat
• Inventar/Stocuri
• Clădiri
• Mașini
• Echipament
• Brevete
• Drepturi de autor

Active neoperaționale

Activele care nu sunt operaționale sunt active care nu sunt necesare pentru operațiunile zilnice de afaceri, dar care pot genera venituri. Exemple de active neoperaționale sunt:

• Investiții pe termen scurt
• Titluri negociabile
• Terenuri ce pot fi închiriate/arendate
• Venituri din dobânzi dintr-un depozit fix.

Importanța clasificării activelor

Clasificarea activelor este importantă pentru o afacere. De exemplu, înțelegerea modului de împărțire a activelor în active circulante și active imobilizate este importantă pentru înțelegerea capitalului net de lucru al unei companii. În scenariul unei companii dintr-o industrie cu risc ridicat, înțelegerea modului de împărțire a activelor în tangibile și intangibile ajută la evaluarea solvabilității și a riscului.

Determinarea activelor operaționale și a activelor neoperaționale este importantă pentru a înțelege contribuția veniturilor din fiecare activ, precum și pentru a determina ce procent din veniturile unei companii provine din activitățile sale de bază.