Cele mai frecvente cauze ale durerii de măsea și de dinți

Durerea dentară reprezintă o consecință comună a afecțiunilor orale, cu consecințe negative asupra stării generale de sănătate a unui individ. Manifestările se pot extinde dincolo de regiunea orofacială, iar persistența simptomelor necesită întotdeauna evaluare clinică și investigații specifice. Persoanele care se confruntă cu dureri dentare prezintă, de cele mai multe ori, unul sau mai multi factori de risc pentru diverse boli orale, iar uneori o patologie orală nediagnosticată.

Cariile dentare

Caria reprezintă o leziune care afectează structura smalțului și dentinei. Bacteriile din cavitatea bucală metabolizează zaharurile și eliberează acizi, proces ce duce la pierderea integrității smalțului. Stratul dur este atacat, iar pulpa dentară poate fi expusă la factori iritanți. Dacă tratamentul cariei nu se realizează la timp, pulpa devine vulnerabilă la colonizarea microbiană, ceea ce favorizează inflamațiile profunde. Durerea de masea sau de dinti cauzată de cariile dentare are un caracter intermitent sau continuu, de intensitate variabilă, fiind accentuată de stimuli termici, chimici ori mecanici. În fazele incipiente, disconfortul poate apărea doar la contactul cu alimente dulci ori reci, însă, odată cu progresia procesului carios spre camera pulpară, durerea capătă un caracter pulsatil și persistent.

Infecțiile pulpare

Pulpa dentară conține terminații nervoase sensibile și vase de sânge, iar factorii microbieni penetrează prin fisuri sau cavități netratate. Infecţiile pulpei dentare se asociază cu dureri nocturne sau disconfort persistent la contactul cu alimente reci sau fierbinți. Inflamația pulpei poartă denumirea de pulpită, iar netratarea poate duce la necroză, abces sau complicații osoase.

Retracția gingiilor și parodontopatia

Micșorarea gingiilor expune rădăcina dintelui, care devine sensibilă la temperaturi extreme și la contactul cu substanțe chimice. Persoanele cu predispoziție spre paradontoză pot prezenta inflamații la nivel gingival, sângerări sau resorbții ale țesuturilor de susținere. Infecțiile de acest tip nu se limitează la zona gingivală și pot afecta stabilitatea dintelui.

Problemele de dezvoltare a danturii

În perioada de formare a dinților, aparatul dentar este influențat de alimentație, expunerea la fluor și echilibrul metabolic. Structura smalțului se poate forma incomplet, ceea ce favorizează apariția unor leziuni carioase precoce. Demineralizarea dintilor la copii constituie o problemă frecventă în contextul consumului excesiv de zaharuri și al lipsei igienei corecte. Pierderea mineralelor din structura smalțului reduce rezistența acestuia la acțiunea acizilor și determină apariția timpurie a leziunilor dureroase.

Fisuri și fracturi dentare

Structura dintelui devine fragilă în urma impacturilor mecanice sau din cauza uzurii repetate. Smalțul fisurat permite infiltrarea bacteriilor, iar pulpa resimte reacții iritative. Fracturile pot fi superficiale sau pot afecta zone profunde, inclusiv rădăcina. Traumatismele apar frecvent la sportivi sau în situații accidentale din viața de zi cu zi.

Bruxismul

Presiunea exercitată prin scrâșnirea dinților produce microfisuri, abraziuni și inflamații ale mușchilor masticatori. Factorii care declanșează bruxismul țin de stresul psihologic sau de anomalii ocluzale. Bruxismul netratat duce la pierderea stabilității dentare, iar consecințele se răsfrâng asupra articulației temporo-mandibulare. Persoanele care suferă de bruxism descriu dureri difuze la trezire, resimțite adesea în regiunea maxilară și la nivelul mușchilor feței.