În cinematografe din 23 septembrie 2025, filmul scris de Cristian Mungiu și regizat de Teodora Ana Mihai a fost inspirat de un jaf real, un grup de români furând în anul 2012 mai multe tablouri celebre – „Waterloo Bridge, London” și „Charing Cross Bridge, London” (Monet) „Tete d’Arlequin” (Picasso), „Femme devant une fenêtre ouverte” (Gauguin), „La Liseuse en Blanc et Jaune” (Matisse), „Autoportret” (De Haan) și „Woman with Eyes Closed” (Lucian Freud) – din muzeul Kunsthal, Rotterdam.
Recent, Cristian Murgiu a acordat un interviu legat de filmul Jaful Secolului, unei cunoscute reviste dedicată artei contemporane și culturii urbane. Pornind de la ideea filmului, Mungiu vorbește despre modul în care românii se raportează la imaginea lor în străinătate, despre nevoia de a înțelege mai bine mecanismele care ne definesc colectiv și despre dorința de a transforma casa părintească din Iași într-un muzeu interactiv. Interviul, cel puțin interesant de citit în întregime, este o reflecție lucidă și profundă despre identitatea românească, relația complicată dintre Est și Vest și tema migrației.
De ce să cumperi un bilet la filmul „Jaful secolului”?
„Jaful secolului” nu este doar o poveste inspirată dintr-un caz real. De fapt, este o reflecție amplă asupra modului în care ne privim ca națiune și asupra raportului complicat dintre Est și Vest. Pelicula are ca punct de plecare furtul celor șapte tablouri de la muzeul Kunsthal, însă depășește cu mult cadrul unei anchete spectaculoase, devenind o meditație cu privire la identitate, vinovăție și la percepția românilor dincolo de granițele țării.
Jaful este transformat de Mungiu în metaforă lumii în care trăim, o lume în care diferențele sociale și culturale cântăresc cu mult mai greu decât ne place să recunoaștem. Filmul păstrează jaful ca punct de pornire, dar personajele sunt fictive, Mungiu punând accent pe tema migrației, pe modul în care românii se simt tratați în străinătate și pe cum valoarea pe care o are un tablou semnat de Monet, spre exemplu, este de neînțeles de către cei care nu muncesc pentru sume de bani considerabile. Tema migrației, pe care Mungiu o consideră „principala noastră temă de reflecție”, este prezentă în tot filmul, fiind de fapt o oglindă a realități colective care ne marchează.
Nu în ultimul rând, merită să cumperi un bilet la filmul „Jaful secolului” pentru autenticitatea viziunii lui Mungiu. Vei constata că nu oferă niște răspunsuri facile și nici nu caută senzaționalul. Te va provoca să gândești, să te întrebi, să recunoști în povestea filmului propriile contradicții. „Jaful secolului” nu este un simplu film moralizator. De astfel, în interviul anterior menționat, Mungiu spune: „nu doresc să transmit mesaje, ci să fac filme pasionante care să-i facă pe oameni să se amuze şi să le dea de gândit.”
„Jaful secolului”, premiat în cadrul mai multor festivaluri de film
„Jaful secolului” a bifat deja mai multe participări la festivaluri, câștigând până acum „Marele Premiu” la Festivalul de la Varșovia, premiul pentru „Cea mai bună Actriță” la Tokyo pentru Anamaria Vartolomei, „Balkan Film Award” la Sofia și „Premiul Publicului” la Festivalul de la Shanghai.
De asemenea, filmul scris de Cristian Mungiu și regizat de Teodora Ana Mihai, va reprezenta România la Premiile Oscar 2026, la categoria „Cel mai bun film internațional”. În legătură cu participarea la Premiile Oscar, Mungiu spune: „Mă bucură această nominalizare la Oscar pentru Jaful Secolului din partea României, care vine să confirme reacţiile foarte bune pe care filmul le-a primit de la public în proiecţiile de avanpremieră. E în mod asumat un film nu pentru festivaluri, ci pentru spectatori, aşa că nominalizarea la un premiu care recompensează de regulă filme cu impact la public e cea mai potrivită. Desigur, nu ne aşteptăm să luăm Oscarul. Premiul nostru cel mare ar fi ca filmul să fie apreciat de spectatorii de acasă.
