Panică în Europa! Efectele războiului din Iran asupra prețurilor la gaze sunt devastatoare. Industriile energointensive sunt în criză. Una adâncă. Este acesta doar începutul unui coșmar economic?, potrivit Financiarul.
Costurile la gaze au atins 171 de pence. Un nivel alarmant. Amenință direct competitivitatea companiilor europene. Sectoare vitale, precum oțelul și chimia, se zbat să supraviețuiască. Avertizează asupra unui viitor sumbru. „Conflictul a perturbat serios lanțurile de aprovizionare globale”, arată Financiarul. Efectele abia încep să se vadă. Surprinzător sau nu, nimeni nu părea pregătit pentru asta.
De ce a explodat prețul gazelor?
Răspunsul e simplu: incertitudinea domină. Iar incertitudinea înseamnă creșteri de prețuri. Invariabil. Conflictul din Iran a generat temeri legate de aprovizionarea cu energie. Piețele au reacționat imediat. Companiile se tem de întreruperi. Se grăbesc să-și asigure stocuri. Chiar și la prețuri exorbitante. Speculațiile agravează situația. Coincidență?
Industria oțelului, în pragul colapsului?
Oțelul este un material de bază. Pentru construcții și industrie. Este extrem de dependent de energie. Costurile ridicate cu gazele fac producția mai scumpă. Oțelul european devine mai puțin competitiv pe piața globală. Fabricile ar putea reduce producția. Sau chiar să închidă. Consecințe grave pentru locurile de muncă. Pentru economie. Vor supraviețui? Depinde de durata conflictului. Dar și de măsurile guvernamentale.
Ce se întâmplă cu industria chimică?
Nici în industria chimică situația nu e mai bună. Producția de fertilizatori, materiale plastice și alte produse chimice esențiale necesită cantități mari de energie. Costurile crescute pun o presiune enormă pe profitabilitatea companiilor. Unele ar putea muta operațiunile în alte regiuni. Unde energia e mai ieftină. Riscul de relocare este real. Ar avea un impact devastator asupra economiei europene. Ieri, o posibilitate. Astăzi, o amenințare concretă. Atât.
Ce soluții au guvernele europene?
Nu sunt multe opțiuni rapide. Diversificarea surselor de energie este o soluție pe termen lung. Dar nu rezolvă criza imediată. Subvențiile pentru companiile afectate ar putea oferi un respiro temporar. Nu sunt o soluție sustenabilă. Negocierile diplomatice pentru a calma tensiunile în Iran ar fi ideale. Succesul nu este garantat. Ne confruntăm cu o criză complexă. Fără soluții simple. Nimic nou.
