Lacrimi la Bellu. Emoție greu de descris. George Copos, fostul patron al Rapidului, a vorbit cu pasiune despre Mircea Lucescu. Antrenorul cu 36 de trofee. Cel care a adus titlul mult așteptat în Giulești, în 1999. Un om care a depășit granițele. Un adevărat ambasador al României. Atât, potrivit Dolce.
Mircea Lucescu a fost condus pe ultimul drum vineri. Cu onoruri militare, la Cimitirul Bellu. Slujba a avut loc la Biserica Sfântul Elefterie. Printre cei care au luat cuvântul s-au numărat George Copos, Răzvan Burleanu și Răzvan Lucescu, fiul antrenorului. Copos a subliniat, conform Dolce, anvergura internațională a lui Lucescu. O carieră impresionantă, nu?
„Il Luce”, copilul care s-a ridicat de jos
„Mircea Lucescu nu a fost doar cel mai mare dintre noi, românii. A fost un român universal, un om strălucit, un ambasador al României”, a spus Copos. Un discurs plin de emoție și recunoștință. Un portret al unui om care a muncit enorm pentru a ajunge în vârf. Copos a continuat: „A fost copilul care s-a ridicat de jos, provenind dintr-o familie numeroasă unde a trebuit să împartă totul”. Oare de aici ambiția lui?
Copos nu s-a oprit aici. A ținut să amintească și de familia lui Lucescu. „Și-a construit cea mai frumoasă familie. Și-a crescut cu atenție urmașul, pe Răzvan, care îi va repeta performanțele”. O premoniție? Poate. Dar și o dovadă a încrederii pe care o avea în fiul său. Ce va aduce viitorul?
Burleanu: Un vizionar care a înțeles fotbalul viitorului
Răzvan Burleanu, președintele FRF, a avut și el un discurs emoționant. A vorbit despre viziunea și dedicarea lui Lucescu pentru fotbal. „Nu a fost doar un antrenor sau un fost fotbalist de geniu. El a fost, înainte de toate, un deschizător de drumuri”, a spus Burleanu. Un om care a trăit pentru fotbal, până în ultima clipă. „A fost un vizionar care a înțeles fotbalul viitorului, înaintea tuturor”, a adăugat șeful FRF. Un deschizător de drumuri, deci.
Fotbalul, o vocație mistuitoare pentru „Il Luce”
„Pentru dumnealui, fotbalul nu a fost fișa postului, a fost o vocație”, a continuat Burleanu. O pasiune care l-a consumat. Dar care i-a adus și satisfacții uriașe. „A iubit gazonul, mingea și spiritul de competiție, cu o intensitate aproape mistică. A fost pentru el ca un copil. Un copil pe care l-a crescut și pe care l-a iubit necondiționat”, a mai spus președintele FRF. O vocație, nu doar un job.
Dar dincolo de antrenorul de fier, a existat și omul sensibil, devotat familiei. „Radia de mândrie când analiza meciurile lui Răzvan. Ochii se luminau instantaneu când pomenea de nepoți și strănepoți”, a dezvăluit Burleanu. Ironia sortii… Până și un om ca Lucescu avea nevoie de momente de deconectare. „Ne-a oferit cea mai frumoasă lecție despre loialitate și dragoste pură prin devotamentul față de doamna Neli”, a încheiat Burleanu. Ce lecție de viață!
O carieră impresionantă, 36 de trofee. Greu de egalat, într-adevăr. Mircea Lucescu a lăsat o amprentă uriașă în fotbalul românesc și internațional. Un antrenor de legendă, un om care va rămâne mereu în inimile fanilor. Gata.
