Un omagiu post-mortem. Dezvăluie o latură necunoscută a lui Mircea Lucescu. Dominique Klein, fiica regretatului Michael Klein, a făcut publică o scrisoare emoționantă. La scurt timp după decesul antrenorului. Un gest discret. Dar i-a schimbat viața.
Scrisoarea, publicată inițial de DolceSport, nu e doar un omagiu. E și o mărturie a generozității și sprijinului necondiționat oferit de Lucescu. Dincolo de cariera sa impresionantă, antrenorul a fost un mentor. Un sprijin pentru mulți. Inclusiv pentru familia Klein. Iată detaliile.
„O figură paternă” – mărturia fiicei lui Klein
Dominique Klein începe scrisoarea cu durere și respect profund. „Dispariția lui este o pierdere uriașă”, scrie ea. Legătura dintre Lucescu și Michael Klein a fost specială. Lucescu l-a făcut pe Mișa cel mai tânăr căpitan. La doar 19 ani. Atât la Corvinul, cât și la Dinamo. Destinele lor au fost împletite. Nu-i așa?
Dominique subliniază că tatăl ei nu a fost singurul „copil” al lui Lucescu. Antrenorul a fost o figură paternă pentru mulți. Sprijinindu-i de-a lungul carierei sale spectaculoase. Un gest concret întărește această imagine. Lucescu a însoțit-o personal pe mama lui Dominique la spital. Într-o urgență. Michael Klein era la Campionatul Mondial din Italia. Coincidență? Greu de crezut.
Cum a apărut cartea despre „Căpitanul lui Lucescu”
Povestea acestei relații a fost imortalizată într-o carte. Inițiată chiar de Dominique. Totul a pornit de la o temă primită la Facultatea de Film din München. Așa a ajuns la ea cronicarul sportiv Nicolae Stanciu. Avea un manuscris despre Klein. Dominique a inițiat o strângere de fonduri. Pentru publicarea cărții. Lucescu s-a numărat printre susținători. Cartea a fost lansată în 2015.
Din scrierile lui Stanciu, Dominique a reținut felul în care tatăl ei îl descria pe antrenor: „Toate, ca rezultat al pedagogiei, profesionalismului și tactului antrenorului nostru, Mircea Lucescu”. În aceste cuvinte se află esența legăturii lor. Atât.
Bursa neașteptată de la Il Luce
Legătura dintre Dominique și Mircea Lucescu a devenit una personală. Într-un moment de bază. După ce a fost admisă la clasa de Film Documentar la Facultatea de Film din München, Dominique i-a povestit lui Lucescu despre dificultățile financiare. Reacția lui a fost imediată. „Fără ezitare, mi-a oferit o bursă pentru început de drum”, povestește ea. A făcut-o discret. Fără să transforme gestul într-un merit public. Impactul a fost mare. Încrederea lui i-a dat o forță incredibilă. O forță de neimaginat.
Cu acea încredere, Dominique a realizat cel mai bun film al anului în primul an de facultate. Un film care a ajuns la festivaluri importante. Inclusiv la Cannes.
Ultimul mesaj: „Să ne vedem cu bine!”
Anul trecut, de ziua antrenorului, Dominique i-a scris pentru a-i mulțumi din nou. Răspunsul a fost ultimul lor schimb de mesaje. „Și eu te îmbrățișez afectuos și mă bucur că am putut să-ți fiu de folos. Tatălui tău îi păstrez o amintire călduroasă și un mare respect. A fost senzațional ca sportiv și ca om! Să ne vedem cu bine!”, i-a scris Lucescu. Din păcate, nu s-au mai văzut. Dar speranța rămâne că se vor reîntâlni în lumea de dincolo. Ce trist!
