Industria germană se află într-o poziție defensivă neobișnuită în raport cu China. Tot mai multe companii de dimensiuni medii reduc personalul, mută producția în alte țări sau opresc investițiile. Producătorii chinezi au intrat agresiv pe segmente în care vin cu produse comparabile, dar la prețuri mult mai mici, uneori chiar la jumătate față de cele europene.
Schimbarea se vede clar în balanța comercială a Germaniei cu China pentru bunuri de capital. Între mijlocul anului 2024 și august 2025, indicatorul a trecut de la un excedent de aproximativ 750 de milioane de euro la un deficit de 500 de milioane de euro, calculat ca medie mobilă pe 12 luni. Asta înseamnă că Germania a trecut din postura de exportator net în cea de importator net tocmai pe segmentul în care Mittelstand-ul german și-a construit avantajul competitiv.
Consecințele sunt directe pentru mediul de afaceri. Când o economie precum cea germană ajunge să importe din China mai multe bunuri de capital avansate decât exportă, presiunea nu se mai simte doar pe piața chineză. Ea apare în același timp pe alte piețe externe și pe piața internă germană, unde producătorii locali se confruntă cu importuri mai ieftine. De aici decurg riscuri pentru marje, pentru investițiile de capital și pentru ocuparea forței de muncă.
Semnalele din piața muncii sunt deja severe. Un raport publicat în luna mai de compania de consultanță EY arată că industria germană pierde peste 10.000 de locuri de muncă pe lună. Raportat la un an întreg, ritmul trece de 120.000 de locuri de muncă, într-un context în care producția industrială scăzuse deja cu aproximativ 10% între februarie 2022 și începutul anului 2026. În sectoarele cu consum ridicat de energie, reculul a depășit 15%, mai mult decât media industriei, potrivit datelor citate de Financiarul.
Presiunea concurenței s-a transformat deja în efecte concrete pentru firme. Aura, producător de echipamente industriale din sud-vestul Germaniei, are 115 angajați și venituri anuale de aproximativ 30 de milioane de dolari. Compania a constatat că presiunea venită din China s-a accentuat, iar comenzile au dispărut în numai șase luni. „Un concurent chinez a apărut recent pe piață și a creat o presiune foarte mare asupra prețurilor. Pentru a câștiga proiecte în fața producătorilor germani și japonezi deja consacrați trebuie să fiu foarte creativ.” Declarația îi aparține lui Patric Burkhart, director general la Aura.
Datele comerciale arată că fenomenul nu este izolat. În primele cinci luni ale anului, exporturile totale de bunuri ale Chinei către Germania au urcat cu 17% față de aceeași perioadă a anului trecut, peste ritmul de 16% înregistrat la nivelul întregii Uniuni Europene. În același timp, exporturile germane de mașini-unelte către China s-au prăbușit cu aproximativ o treime în primul trimestru al anului comparativ cu aceeași perioadă a anului precedent.
Contextul macroeconomic amplifică această presiune. Costurile mari ale energiei în Europa ridică direct costul unitar de producție, cererea slabă de pe continent reduce volumele, iar presiunile deflaționiste din China mențin prețurile exporturilor la niveluri joase. În plus, yuanul ar fi subevaluat, ceea ce ar adăuga un avantaj de preț producătorilor chinezi, însă acest element rămâne neconfirmat oficial.
Ofensiva Chinei are și o dimensiune structurală. Anul trecut, excedentul comercial al Chinei a ajuns la nivelul record de 1.200 de miliarde de dolari, după reorientarea economiei către producția industrială. Pe fondul prăbușirii pieței imobiliare, al cererii interne slabe și al stocurilor ridicate, presiunea exporturilor chineze apare pentru producătorii europeni nu ca un episod temporar, ci ca o strategie de absorbție a surplusului prin piețele externe. În același timp, programul „10.000 de Mici Giganți” arată că avansul este sprijinit instituțional, prin subvenții, facilități fiscale și resurse publice direcționate către mii de firme specializate de dimensiuni medii.
Asociația Germană a Producătorilor de Mașini și Echipamente estimează că firmele chineze controlează deja aproximativ o treime din producția mondială de utilaje industriale. „Dacă vor ajunge la 40% sau 50% din piață, nu vom mai avea niciun instrument de reacție.” Avertismentul vine de la Oliver Richtberg, responsabil pentru comerț exterior în cadrul Asociației Germane a Producătorilor de Mașini și Echipamente.
