Companiile și investitorii din România urmăresc două costuri care evoluează în direcții opuse. Banca Națională a Elveției, SNB, estimează că va menține dobânda-cheie la 0% până la sfârșitul lui 2027. În același timp, în România, inflația a trecut de 10,4% în iunie.
Diferența dintre cele două economii are efect direct asupra planurilor de finanțare pe termen lung. În Elveția, inflația a fost de 0,5% în iunie, iar estimarea de vârf urcă doar la 0,8%. Nivelul rămâne sub ținta băncii centrale, cuprinsă între 0% și 2%. În aceeași lună, rata inflației din România a depășit 10,4%.
Impactul se vede imediat în costul banilor și în modul în care sunt construite bugetele. La 100 de unități monetare, o inflație de 0,5% înseamnă o pierdere de 0,5 unități într-un an. La 10,4%, pierderea ajunge la 10,4 unități. Diferența este de 9,9 unități la fiecare 100. Acest decalaj intră în costul finanțării, în politica de stocuri și în pragurile de rentabilitate ale investițiilor.
Potrivit Financiarul, decizia SNB este influențată de deprecierea recentă a francului față de euro și de diferența de dobânzi față de zona euro. În aceste condiții, politica monetară evoluează diferit pe continent. Există emitenți și investitori care operează cu costuri minime ale banilor pe termen lung, în timp ce alții își fac bugetele într-un mediu cu inflație de două cifre.
Contrastul este accentuat și de deciziile băncilor centrale. BNR a făcut majorări succesive ale dobânzii-cheie pentru a combate inflația. În schimb, banca centrală a Elveției poate păstra costuri de finanțare minime pe termen lung. Această diferență schimbă ipotezele de bază din modelele financiare, inclusiv rata de actualizare, randamentul minim acceptat, sensibilitatea profitului la costuri financiare mai mari și marja de siguranță cerută înaintea unei investiții.
SNB păstrează deschisă și opțiunea unei noi coborâri sub zero a costurilor de împrumut, dacă va apărea un nou șoc economic major. Față de nivelul actual de 0%, o astfel de decizie ar însemna o relaxare suplimentară. Posibilitatea este menținută în condițiile în care inflația curentă este de 0,5%, iar vârful estimat de 0,8% rămâne sub plafonul țintei de 2%.
Pentru mediul de business din România, diferența de cadru monetar este relevantă în construirea planurilor de investiții, a bugetelor de dobânzi și a strategiilor de apărare a marjelor. Într-o economie în care inflația stă sub 1%, banca centrală își poate permite să mențină stabilitatea dobânzii pe mai mulți ani. Într-o economie în care inflația trece de 10,4%, aceste planuri trebuie construite cu o rezervă mai mare.
Datele privind inflația din Elveția pentru luna iulie urmează să fie publicate săptămâna viitoare.
