România deține rezerve strategice de 2 milioane de tone de țiței și produse petroliere, la care se adaugă o rezervă comercială de 394 de mii de tone. Aceste volume ar trebui să acopere consumul intern pentru mai mult de 90 de zile, însă prețurile la pompă au depășit pragul de 9 lei pe litru la benzină și se apropie de 10 lei la motorină.
În contextul dependenței de țițeiul din Kazahstan, care acoperă peste 50% din materia primă pentru rafinăriile locale, întrebarea esențială pentru piață este cât din această rezervă poate fi utilizată rapid în cazul unui șoc de aprovizionare. Orice întrerupere temporară a fluxului de import afectează direct costul carburanților și întregul lanț logistic.
Miza este și financiară, deoarece percepția că rezervele nu pot stabiliza rapid oferta poate crește costurile de transport și, ulterior, prețurile de consum. Pentru companii, acest risc se traduce în marje comprimate și presiune pe bugetele operaționale. Dependența are și o componentă regională, rafinăriile din România fiind principalul furnizor de carburanți pentru Republica Moldova, unde întreruperea livrărilor prin terminalul Novorossiisk a accentuat o criză de motorină deja existentă.
Teoretic, stocurile strategice și comerciale, alături de producția internă, asigură consumul fără importuri pentru mai mult de 90 de zile. Discrepanța relevantă pentru piață, potrivit Financiarul, este între suficiența contabilă a stocurilor și disponibilitatea lor reală într-o situație de criză. Mecanismul operațional prin care aceste rezerve ar intra efectiv în piață nu este detaliat public, ceea ce face ca cifra totală să rămână un indicator macroeconomic, dar insuficient pentru a evalua viteza de reacție la un șoc de ofertă.
Nici producția internă, deși inclusă în calculul celor 90 de zile de acoperire teoretică, nu poate fi tradusă automat în carburanți disponibili imediat. Capacitatea reală de rafinare a acestui țiței pentru a compensa un deficit de import nu este detaliată, iar pentru companiile din transport și industrie acest interval de conversie este esențial în evaluarea riscului. Semnalul relevant pentru piață nu este doar reluarea fluxului kazah, ci și evoluția prețurilor la pompă. O normalizare lentă ar indica faptul că piața continuă să includă în preț un risc de aprovizionare, chiar și cu rezerve teoretice suficiente.
