Justiția climatică are nevoie de mai mult decât un fond. Are nevoie de responsabilitate | Criza climatică

După nenumărate atacuri și reporniri, COP27 a cunoscut victoria diplomației climatice în noiembrie, când conferința Națiunilor Unite pentru climă a convenit să înființeze un fond pentru pierderile și daunele cauzate de încălzirea globală, o solicitare cheie din partea multor națiuni în curs de dezvoltare.

Fundul este un motiv de sărbătoare. Dar națiunile mai sărace, care au nevoie de sprijin pe măsură ce vremea extremă le devastează an de an, trebuie să fie prudente.

Pentru că există riscul ca, câștigând această bătălie, să piardă războiul pentru justiția climatică.

Masterclass în diplomația climatică

Pakistanul, devastat recent de inundații devastatoare, a condus diplomația în săptămânile premergătoare conferinței.

S-a asigurat că strigătele comunităților afectate de inundații nu pot fi ignorate și că țările bogate se simt obligate să facă mai mult decât să recunoască daunele cauzate de emisiile lor istorice.

În calitate de președinte ales al blocului de negocieri G77 plus China, Pakistanul a devenit vocea necruțătoare a tuturor țărilor în curs de dezvoltare care se confruntă cu riscul climatic la COP27. În mod previzibil, au existat eforturi pentru a împărți națiunile în curs de dezvoltare. Spre meritul său, Pakistanul a menținut grupul împreună, recunoscând unicitatea circumstanțelor fiecărei țări și amintindu-le cu insistență de obiectivul comun de care ar beneficia toți: să creeze un fond pentru pierderi și daune.

După cum a spus Meena Raman, directorul Rețelei Lumii a Treia și expertul la summiturile ONU privind schimbările climatice, pentru The Guardian: „Am văzut astfel de eforturi de dezbinare și de poliție din când în când. Dar când G77 rămâne puternic, obținem rezultate bune; dacă sunt împărțite, țările în curs de dezvoltare pierd”.

Amintiți-vă, principalul diplomat american pentru schimbările climatice, John Kerry, a declarat că un astfel de fond „pur și simplu nu se întâmplă”.

În acest context, înființarea fondului la finalul COP27 este o realizare diplomatică remarcabilă.

Dar astfel de victorii sunt inadecvate dacă nu sunt ghidate de o rațiune care aduce beneficii majorității oamenilor din întreaga lume. Din păcate, răspunsul G77 la anunțul fondului este un motiv de îngrijorare. Mesajul său că „pierderea și răul nu sunt caritate, este vorba despre justiția climatică” a rupt în mod ironic pământul de sub cei care au luptat de zeci de ani în războiul pentru justiția climatică.

Pentru a fi clar: deși un fond pentru compensarea pierderilor și daunelor nu este cu siguranță caritate, nu poate fi niciodată, nici măcar de departe, despre justiția climatică. Nicio sumă de bani nu poate plăti pentru pierderea de vieți și mijloace de existență.

Echivalarea celor două a oferit țărilor bogate o cale de ieșire ușoară, o cale pe care sunt bucuroși să o urmeze.

Lupta pentru justiția climatică

Aceasta nu este doar o discuție filozofică cu cei care au condus cu succes diplomația pentru națiunile în curs de dezvoltare la COP27. Există implicații practice serioase aici.

Fondul pentru pierderi și daune a fost acceptat doar cu o literă mică care a dat națiunilor bogate o trecere a răspunderii și a răspunderii – singurul model pentru o astfel de inițiativă acceptabil pentru țările bogate.

COP27 s-a concentrat pe bună dreptate pe cine suferă un prejudiciu, dar în același timp a închis ochii asupra cine le provoacă. Aceasta nu este dreptate. În schimb, țările bogate au încheiat acordul anului.

Ciocalul a fost aruncat pe un fond care le permite să deterioreze planeta cât de mult doresc, în schimbul faptului că s-au oferit voluntar pentru a-și plăti pierderile după fapt. De acum, ei nu sunt obligați să își asume nici măcar angajamentele ferme, chiar dacă adesea vacue, care au marcat de mult evenimentele COP.

Într-adevăr, țările bogate au împachetat dolarul drept justiție climatică și l-au vândut unor țări atât de disperate neascultate și lipsite de resurse. Așa cum a spus odată fostul președinte american Ronald Reagan: „Un copil flămând nu știe politică”.

Există și un alt risc. Deciziile COP27 prevăd un fond pentru a ajuta țările în curs de dezvoltare „în special vulnerabile la schimbările climatice”. Este imposibil să cuantificăm obiectiv vulnerabilitatea climatică: nicio instituție nu ar trebui să decidă care viață merită mai multă dreptate decât altele.

Includerea acestei condiții de acces la fonduri poate duce la o cursă pentru a deveni cea mai vulnerabilă țară din punct de vedere climatic.

Pentru a fi clar, același acord privind un fond pentru pierderi și daune demonstrează că diplomația climatică funcționează și că țările bogate sunt sub presiune să arate rezultate. Dar pentru a o transforma într-un vehicul pentru justiția climatică, trebuie mai întâi să înțelegem ce este cu adevărat și ce nu este justiția climatică.

Opiniile exprimate în acest articol sunt ale autorului și nu reflectă neapărat poziția editorială a Al Jazeera.