Un marș lung oferă o privire asupra unei Indii post-modi | Politică

Într-o emulare deliberată a veneratului erou al independenței Indiei, Mohandas Karamchand Gandhi, principalul lider al opoziției din țară se află în prezent la ultima etapă a unei plimbări publice mamut prin subcontinent.

Sfidând deopotrivă criticii și scepticii, marșul de 3.500 km (2.175 mile) al lui Rahul Gandhi – fără legătură cu luptătorul pentru libertate – a avut succes atât ca protest politic, cât și ca mobilizare. În ultimele trei luni, Bharat Jodo Yatra sau Marșul pentru Unitatea Indiei a fost întâmpinat cu mare entuziasm.

Acum, în stadiul final, yatra a intrat în statul nordic Punjab, marți seară, în timp ce se îndreaptă spre încheierea sa peste vârfurile înalte ale Kashmirului administrat de India. Mergând atât de departe, Gandhi – fața Congresului Național Indian – oferă celei mai mari democrații din lume o nouă viziune politică și un scenariu împotriva ascuțitului hinduism politic sau hindutva al prim-ministrului Narendra Modi și al partidului său Bharatiya Janata (BJP).

Scopul yatra, un termen asociat de obicei cu un pelerinaj hindus, este răscumpărarea politică. El a reaprins partidul Congresului care fusese imobilizat timp de un deceniu cu înfrângeri electorale în serie. Batjocorit fără milă de BJP ca politician amator, Gandhi a apărut astăzi ca un lider de masă.

Cu un mesaj simplu de armonie interreligioasă și prosperitate pentru toți, marșul epic s-a concentrat pe interacțiunile umane comune. La fiecare oprire în fiecare zi, consilierii lui Gandhi documentează și difuzează pe rețelele de socializare conversațiile pe care liderul lor le are cu fermieri și muncitori, tineri și bătrâni, bărbați și femei și chiar copii despre visele lor spulberate sub guvernul Modi. Acestea surprind un instantaneu al realităților trăite ale economiei indiene, unde șomajul și inflația sunt ridicate, cu un guvern care a fost plin de promisiuni și ne-a îndeplinit.

Mesajul lui Gandhi este că Hindutva stridentă a lui Modi este ceea ce minează potențialul economic și social al Indiei. Toate acestea și zgomotul însoțitor pentru îmbrățișări și selfie-uri cu liderul barbos al opoziției au încărcat un peisaj politic și mediatic de altfel monopolizat de Modi. Pentru prima dată de la ascensiunea sa, Modi a fost redus la tăcere.

Mesajul politic este de fapt acela al unei ciocniri între un sistem politic multicultural sau secular, pe de o parte, și politicile supremaciste hinduse, pe de altă parte. Dar este clar că marșul încadrează acea bătălie ca fiind condusă și de două tipuri foarte diferite de oameni care acum îi însuflețește și îi împart pe indieni.

Modi și BJP au criticat de multă vreme politica indiană seculară descrisă de familia lui Gandhi ca întruchipând corupția și decăderea despre care ei spun că i-au negat Indiei locul care îi revine în ordinea mondială. Străbunicul lui Gandhi, Jawaharlal Nehru, bunica Indira Gandhi și tatăl Rajiv Gandhi au fost toți prim-miniștri.

Două mandate majoritare masive pentru Modi, în 2014 și 2019, au ajutat la mascarea violentei Hindutva sub pretextul furiei populare împotriva elitelor politice înrădăcinate. Modi s-a modelat ca un om puternic, dar populist care s-a revoltat împotriva acestui așa-zis regim antic.

Astăzi, de la legi la retorica politică, Modi întruchipează o agendă agresivă „în primul rând hindusă” pentru India. De la propunerea legislativă care introduce discriminarea religioasă în rândul cetățenilor până la violența de rutină împotriva minorităților, agenda lui Modi pentru uniformizare culturală încearcă să recadreze drastic India.

La 52 de ani, Gandhi a fost demult defăimat ca un dinast din generația a patra. Cu toate acestea, tocmai din cauza istoriei familiei sale, el are o cunoaștere îndelungată și intimă despre putere și violență. Atât bunica, cât și tatăl ei au fost uciși. Evitând funcțiile politice și capcanele puterii, Gandhi s-a cufundat în urmărirea unei relații directe cu oamenii. El pare să fi înțeles că tacticile lui Modi de om puternic nu pot fi contracarate decât de puterea vulnerabilității împărtășite care îi unește pe toți cei care nu sunt pe deplin implicați în Hindutva și că, în consecință, a simțit pană ascuțită a autorității care bântuie viața publică a lui. India.

Dacă Modi și-a exprimat puterea politică prin autoritate și populism, atunci Gandhi a căutat o legătură plină de compasiune. În căutarea unei coaliții orizontale a diferitelor părți ale Indiei, mesajul yatrei este de a împuternici politicile fără teamă. Procedând astfel, încearcă să redescopere principiile diversității și echității care au fost esențiale pentru India independentă. În mod surprinzător, yatra a subliniat un scenariu politic simplu de emoții precum dragostea, prietenia și sacrificiul pentru a netezi și a contracara narațiunile dominante ale violenței și identității.

Cu aproximativ un secol în urmă, faimosul Marș al sării al lui Gandhi – părintele națiunii – a împiedicat Imperiul Britanic și elitele politice indiene deopotrivă, în timp ce el evita funcțiile politice și puterea, dar ia luminat pe indienii obișnuiți cu o speranță îndrăzneață. El a căutat o transformare a politicii și o redefinire a relațiilor politice. El a reusit.

Ar fi ridicol și neconsiderat să-i comparăm pe cei doi Gandhi. Concursul de astăzi nu este despre răsturnarea unei puteri imperiale străine. Este o alegere complet internă și intimă cu privire la viitoarea identitate a Indiei.

Dar, oferind o paradigmă politică diferită de cea proiectată de Modi și BJP, Bharat Jodo Yatra a ajutat la demarcarea liniilor de luptă pentru 2024, când urmează următoarele alegeri naționale. După ce a fost cuprinsă de Modi și Hindutva timp de aproape un deceniu, democrația indiană ar putea fi în sfârșit pregătită pentru un adevărat concurs de ideologii, emoții și personalități.

Opiniile exprimate în acest articol sunt ale autorului și nu reflectă neapărat poziția editorială a Al Jazeera.