Clare Binns, directorul lanțului de cinematografe Picturehouse Cinemas, a solicitat regizorilor să reducă durata filmelor cu aproximativ 20 de minute, argumentând că lungimea excesivă a producțiilor afectează negativ veniturile, conform Bravonet.
Profitabilitatea filmelor lungi, sub semnul întrebării
Binns, distinsă cu un premiu BAFTA pentru contribuția sa în industrie, a afirmat că filmele de lungă durată limitează numărul de proiecții zilnice, ceea ce duce la vânzări mai mici de bilete. Într-un interviu citat de Bravonet, Binns a transmis un avertisment regizorilor de la Hollywood: „Scurtați filmele dacă vreți să mai prindeți loc în program”.
„Cred că este un semnal de alarmă pentru regizori. Dacă își doresc filmele în cinematografe, oamenii trebuie să se simtă confortabil cu timpul pe care îl alocă”, a precizat Binns. Ea a menționat că nu toți regizorii au succesul lui Christopher Nolan, al cărui film „Oppenheimer” a generat încasări considerabile, dar a restrâns numărul de proiecții zilnice.
Succesul „Oppenheimer” și impactul asupra cinematografelor
Filmul „Oppenheimer”, regizat de Christopher Nolan și având o durată de trei ore, a obținut încasări de aproximativ 730 de milioane de dolari și a câștigat șapte premii Oscar. Un alt exemplu este „Avatar: The Way of Water”, care a înregistrat încasări de 1,83 miliarde de dolari, devenind al treilea cel mai profitabil film din istorie. Cu toate acestea, aceste succese nu elimină dificultățile logistice. Un film de o asemenea durată înseamnă o singură proiecție în intervalul de maximă audiență, diminuând potențialul de vânzare a biletelor.
Binns a menționat și un contraexemplu: filmul „Babylon”, cu o durată de 3 ore și 9 minute, a fost unul dintre cele mai mari eșecuri financiare din 2022, demonstrând că lungimea nu garantează succesul și poate contribui la insucces.
Scorsese, regele filmelor-maraton
Martin Scorsese este recunoscut pentru filmele sale lungi. Cel mai recent film al său, „Killers of the Flower Moon” (2023), are 3 ore și 26 de minute, depășind precedentul său record stabilit cu „Lupul de pe Wall Street” (3 ore). Clare Binns a dezvăluit ce le spune producătorilor în discuții private: „Le spun producătorilor: Spuneți-i regizorului că faceți filmul pentru public, nu pentru regizori”.
Binns a adăugat: „Există întotdeauna excepții, dar mă uit la o mulțime de filme și mă gândesc: Ați putea tăia 20 de minute din asta. Nu e nicio nevoie ca filmele să fie atât de lungi”. Leonardo DiCaprio, starul lui Scorsese, și-a exprimat îndoiala cu privire la apetitul publicului pentru cinema, având în vedere că ultimul său film, deși apreciat de critici, nu a avut succes financiar.
Filme lungi din trecut și concurența streaming-ului
Tendința filmelor lungi nu este recentă. „Pe Aripile Vântului” (1939) avea aproape 4 ore (3 ore și 58 de minute), iar „Ben-Hur” (1959) dura 3 ore și 32 de minute. Ambele au fost succese majore la vremea lor. O diferență importantă este concurența. În trecut, cinematograful era principala formă de divertisment. Acum, se confruntă cu platformele de streaming, care oferă conținut nelimitat.
Niciun câștigător al Oscarului pentru Cel mai bun film din ultimii 20 de ani nu a avut sub 90 de minute, dar durata de trei ore reprezintă o barieră psihologică și economică. Publicul s-a obișnuit cu vizionarea de filme acasă, iar un film lung necesită un angajament mai mare.
Confortul spectatorului și viitorul cinematografelor
Clare Binns a subliniat importanța confortului spectatorului pentru viabilitatea cinematografelor. „În timpul pandemiei, toată lumea s-a obișnuit să stea pe canapea și să se uite la servicii de streaming. Dar asta se schimbă. Lucrăm cu platformele de streaming pentru a aduce oamenii înapoi în săli”, a explicat ea.
Mesajul lui Binns către regizori este clar: trebuie să aleagă între viziunea artistică și realitatea comercială a unei industrii care se luptă să rămână relevantă. Publicul trebuie convins să revină în săli, iar un film de peste trei ore reprezintă un angajament considerabil.
