„Cam asta e realitatea!”. Vorbe tăioase. Ciprian Marica nu s-a ascuns după degete după amicalul pierdut cu Slovacia. 0-2, sec. Fără drept de apel. Fostul atacant? Vede o singură rază de speranță. Una dincolo de granițe.
Invitat la GSP Live Special, Marica a punctat clar: jucătorii crescuți afară. Conform Dolce, el crede că tinerii formați în campionate puternice sunt viitorul. Dar de ce am ajuns aici? Care e explicația acestui semnal de alarmă? E o întrebare grea, nu?
„Românii din afară sunt singura speranță”
Marica a fost direct. „Românii care se nasc în străinătate sunt singura speranță”, a spus el. O afirmație dură. Dar argumentată. Fostul internațional a făcut o comparație. Situația actuală versus vremurile în care școlile de fotbal din țară scoteau talente pe bandă rulantă. Acum, spune el, e nevoie de un suflu nou. Jucători formați la un alt nivel. Pur și simplu.
„Dacă înainte școlile de fotbal promovau jucători tineri și ne aducem aminte ce competiții erau la tineret și ne gândim ce e acum, da, singura speranță sunt copiii care cresc afară”, a adăugat Marica. Deja sunt câțiva jucători care au confirmat. Rațiu, Coubiș sau Biliboc, de exemplu. Sunt nume de reținut.
Modelul Bosnia, o lecție pentru tricolori?
Pentru a-și susține ideea, Marica a adus în discuție exemplul Bosniei. O națională care, spune el, a reușit să se califice la Campionatul Mondial în detrimentul Italiei. O performanță notabilă. Obținută printr-o atitudine combativă și un joc consistent. Ce contrast izbitor cu prestația apatică a României! Un contrast dureros, am spune.
„Bosnia joacă de la egal la egal cu Italia și joacă fotbal. Cam asta e ceea ce ne supără pe toți”, a tunat Marica. O critică directă la adresa lipsei de combativitate a tricolorilor. Dar oare e doar lipsă de combativitate? Sau e ceva mai profund? E o întrebare care merită un răspuns.
Neputința care frânge inimi
„Când vezi că ai neputința asta de a te lupta cu adversarul tău, acolo cumva se rupe ceva. Nu te poți conecta atunci când vezi asta”, a explicat Marica. Simplu și direct. Fostul atacant subliniază importanța luptei. A ambiției. Chiar și în cazul unei înfrângeri. Când vezi un joc apatic, lent, plictisitor, e greu să mai crezi în redresare. E greu să mai speri. Foarte greu.
Un viitor sumbru?
Discursul lui Marica vine într-un moment critic. După un meci amical dezamăgitor, echipa națională se confruntă cu o perioadă de criză. O perioadă în care speranțele sunt puse în tinerii din diaspora. Vor reuși ei să schimbe soarta fotbalului românesc? Greu de spus. Cert e că e nevoie de o schimbare radicală. Iar timpul trece… Tic-tac, tic-tac…
