Irakul și-a mutat masiv exporturile de păcură prin Siria, deschizând pentru traderii de produse petroliere și pentru rafinăriile irakiene o rută de evacuare care reduce dependența de Strâmtoarea Hormuz. Schimbarea vine într-un context în care prin Hormuz trece, în mod normal, aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol.
Bagdadul își modifică astfel canalul de export pentru a-și securiza fluxurile și pentru a evita blocarea rafinăriilor din lipsă de spațiu de stocare. Transporturile sunt realizate cu mii de camioane, iar un drum până la porturile siriene de la Marea Mediterană durează aproximativ 4 zile.
Pentru Irak, ruta terestră păstrează accesul la export într-o regiune unde riscul de întrerupere pe mare rămâne ridicat. Pentru Siria, efectul economic a fost rapid: în câteva luni, țara a trecut de la zero livrări de combustibil la peste un sfert din volumele din Orientul Mijlociu, revenind ca nod comercial într-un segment energetic pe care nu îl mai controla.
Potrivit Financiarul, această redirecționare a ridicat Siria de la absența totală din piața regională a expedierilor de combustibil la o cotă de peste 25% din volumele din Orientul Mijlociu. Saltul este cu atât mai mare cu cât punctul de plecare a fost zero, iar avansul s-a produs în doar câteva luni.
Mutarea are și o dimensiune geopolitică. Statele Unite au ridicat sancțiunile impuse Siriei timp de ani de zile, iar țara este privită drept poartă de acces pentru fluxurile energetice venite din Irak, cu obiectivul de a reduce influența Iranului asupra Strâmtorii Hormuz. Pentru piață, riscul geopolitic este astfel transformat într-o infrastructură comercială improvizată, dar funcțională.
Raad Alkadiri, partener director la 3TEN32 Associates, a explicat că schimbarea depășește nivelul unei soluții logistice temporare și are un rol strategic. „Aveți această confluență de lucruri care se reunesc, Irakul căutând modalități de a muta produsele în special. Deși în trecut a existat transport rutier condus de stat atunci când se ducea combustibil în Golful Persic, de data aceasta există mai mult o înclinație comercială, și una care servește ambiției politice de a îmbunătăți legăturile strategice cu SUA.”
Irakul exportă păcură cu camioane și spre Iordania. Traderii din piață spun că ar exista și volume mici de țiței transportate în același mod, însă această componentă rămâne neconfirmată.
În același timp, investitorii încep să trateze ruta siriană ca infrastructură energetică ce poate fi extinsă, nu doar ca soluție de avarie. Patrick Pouyanne, CEO TotalEnergies SE, a susținut public Siria ca posibil traseu pentru viitoare conducte de petrol, ceea ce mută discuția de la transportul rutier de 4 zile la proiecte cu miză de capacitate și cost pe termen lung.
Pe fondul aceleiași schimbări politice, administrația americană a renunțat la planul de a impune o taxă de 20% pe mărfurile care tranzitau Strâmtoarea Hormuz și s-a orientat către acorduri de investiții cu statele din Golf, susținând reintegrarea economică a Siriei. În aceste condiții, Siria nu mai este tratată ca o piață marginală, ci ca o rută activă de export pentru combustibilul irakian, iar proiectele logistice, portuare și de conducte legate de axa Irak-Siria capătă o valoare strategică mai mare decât înaintea redirecționării transporturilor din jurul Hormuzului.
