Credite imobiliare de circa 100 de miliarde de dolari ajung la scadență în 2026 și pot amplifica inflația din SUA

Credite imobiliare de circa 100 de miliarde de dolari ajung la scadență în 2026 și pot amplifica inflația din SUA

Chiriile din SUA sunt împinse în sus și de un model de finanțare folosit pe Wall Street pentru portofolii mari de apartamente. Împrumuturile sunt construite pe proiecții agresive de creștere a chiriilor, iar locuințele sunt tratate ca active financiare. În acest mecanism, majorarea chiriei nu mai ține doar de oferta insuficientă, ci și de o finanțare speculativă care transferă presiune direct în inflația generală.

Efectul intră rapid în indicele prețurilor, deoarece costurile cu locuința reprezintă circa o treime din IPC-ul american și au o pondere mare în coșul de consum. Când chiria crește, presiunea se transmite în inflația agregată. Când creditele sunt acordate pe ipoteza că această creștere va continua, presiunea nu mai este una episodică, ci structurală. Miza nu se vede doar în bugetele familiilor, ci și în bilanțurile creditorilor și în evaluările investitorilor.

Aproape jumătate dintre gospodăriile americane care stau cu chirie plătesc deja peste nivelul pe care și-l permit. În același timp, chiriașii de culoare se confruntă cu cereri de evacuare la o rată aproape dublă față de chiriașii albi. În acest cadru, evacuarea și majorarea chiriei ajung să fie folosite pentru apărarea randamentului proiectat. Pentru piață, consecințele înseamnă venituri volatile, risc social ridicat și o bază fragilă pentru refinanțare.

Presiunea se vede deja în credite. Împrumuturile care susțin portofolii mari de apartamente au atins recent cea mai mare rată de neperformanță din ultimul deceniu. Tot ele au înregistrat cea mai mare creștere anuală dintre toate tipurile de proprietăți comerciale. Segmentul multifamilial se deteriorează astfel mai repede decât restul pieței comerciale. Potrivit Financiarul, finanțarea de pe Wall Street are un rol central în această dinamică și transformă chiria într-un instrument de profit pentru investitori, cu efect direct asupra inflației și stabilității financiare.

Dimensiunea riscului devine clară în perspectiva scadențelor din 2026. Atunci ajung la maturitate credite de circa 100 de miliarde de dolari, dintre care peste jumătate sunt proiectate ca nerambursabile. Dacă mai mult de jumătate din aceste 100 de miliarde de dolari nu pot fi refinanțate, masa de credite vulnerabile trece de 50 de miliarde de dolari. Pentru deținătorii acestor expuneri, 2026 devine anul testului, când ipoteza chiriilor în creștere se va lovi de realitatea fluxurilor de numerar.

Construcția de locuințe noi nu rezolvă automat dezechilibrul. În Dallas și Houston, locuințele noi construite din 2010 au reprezentat circa 22% din stocul total. Chiar și așa, ponderea locuințelor destinate chiriașilor cu venituri mici a stagnat sau a scăzut. Datele indică faptul că oferta poate crește fără să extindă segmentul accesibil, mai ales atunci când finanțarea depinde de chirii mai mari.

Contextul devine și mai sensibil prin reacția autorităților. În condițiile tensiunilor din imobiliarele comerciale, autoritățile de reglementare bancară din SUA relaxează normele de capital. Direcția este opusă celei adoptate după criza din 2008. Un sector cu active aflate sub presiune și cu refinanțări dificile primește astfel condiții de capital mai lejere chiar într-un moment în care neperformanța urcă.

Pentru investitorii care își evaluează expunerea pe imobiliare comerciale, profilul de risc se modifică. Chiria este împinsă în sus pentru a susține randamentele, în timp ce gospodăriile sunt deja supraîncărcate. În față se află un zid de scadențe în 2026, iar randamentul proiectat depinde tot mai mult de capacitatea de a trece testul refinanțării, nu de cererea solvabilă.