Decizia ANAF poate fi contestată în 45 de zile. Ce trebuie depus și de ce obligația de plată rămâne

Calculator, creion și bilețel autoadeziv
Foto: StockSnap / Pixabay

Persoanele și firmele care contestă sumele stabilite de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) au, de regulă, 45 de zile de la comunicarea actului, dar rămân obligate să respecte scadența plății. Oprirea executării se poate cere instanței, separat de contestație, în condițiile legii.

Actul primit stabilește ce trebuie contestat

Contestația trebuie îndreptată împotriva deciziei de impunere, adică actul prin care fiscul stabilește obligația de plată, sau împotriva altui act fiscal care fixează acea obligație. Raportul inspecției și procesul-verbal se atacă odată cu actul fiscal. Contestarea lor singură nu ține locul contestării deciziei.

Data comunicării, nu ziua în care au venit inspectorii, pornește termenul. De aceea, decizia și documentul care dovedește când a fost comunicată trebuie păstrate. Există și o excepție: dacă actul omite dreptul de contestare, termenul și organul competent să primească cererea, contribuabilul are trei luni de la comunicare.

Spațiul Privat Virtual (SPV) permite primirea actelor administrativ-fiscale și a altor documente. ANAF descrie serviciul ca fiind gratuit și accesibil permanent; acesta oferă și informații despre obligațiile fiscale, contribuțiile sociale și acces la alte servicii electronice.

Contestația se depune la emitent, cu motive și probe

Depunerea nu presupune taxă extrajudiciară de timbru. Cererea ajunge la organul fiscal care a emis actul, prin registratură, poștă sau electronic, după regulile aplicabile. Firmele, asocierile și persoanele cu activități economice independente transmit electronic documentele către organul fiscal central.

Pregătirea cererii presupune următorii pași:

Se înscriu datele de identificare ale contestatorului, actul contestat și sumele pentru care se cere modificarea lui.

Se formulează motivele, se indică probele și se semnează contestația.

Se anexează actul fiscal, dovada comunicării și documentele justificative. Când depunerea este făcută prin altcineva, se adaugă împuternicirea.

Se verifică data comunicării, suma, motivele, probele și semnătura înainte de transmitere, apoi se păstrează dovada depunerii.

Pot fi prezentate probe suplimentare în cursul soluționării. Susținerea orală trebuie solicitată în maximum 30 de zile de la înregistrarea contestației.

Dacă documentele ajung la un alt organ fiscal, acesta are cel mult cinci zile să le înainteze emitentului. Dacă în cerere lipsește suma contestată, fiscul solicită precizarea ei în cinci zile. În absența răspunsului, întregul act este considerat contestat.

Modelul orientativ de mai jos privește o încasare care ar fi fost numărată de două ori, nu un caz real. Motivele invocate și documentele anexate trebuie adaptate situației efective:

„Subsemnata Maria Ionescu contest decizia de impunere [număr], comunicată la [data], pentru suma de 50.000 de lei. Consider că aceeași încasare a fost inclusă de două ori în calcul. Solicit înlăturarea sumei stabilite în plus și anexez registrul și documentele care arată încasarea. Date de identificare și adresă: [se completează]. Semnătură: [se semnează].”

Scadența plății se verifică separat de contestație

Pentru diferențele stabilite prin decizie, comunicarea în prima parte a lunii, între zilele 1 și 15, înseamnă scadență pe 5 în luna următoare. Pentru comunicarea între ziua de 16 și sfârșitul lunii, plata are termen pe 20 în luna următoare. Depunerea contestației nu modifică aceste date și nici nu blochează executarea.

În cazul unei obligații către bugetul central stabilite prin control, Codul de procedură fiscală prevede dobândă zilnică de 0,02% și penalitate zilnică de nedeclarare de 0,08%. Penalitatea de nedeclarare poate fi redusă cu 75% când principalul este achitat sau compensat la termen ori eșalonat, cu respectarea condițiilor legale.

Suspendarea presupune cauțiune și hotărârea instanței

Pentru cererea de suspendare a executării, articolul 278 alineatul (2) din Codul de procedură fiscală stabilește cauțiunea, suma depusă drept garanție. Calculul depinde de valoarea înscrisă în act:

Pentru valori de maximum 10.000 de lei, se depune 10% din sumă.

La valori peste 10.000 de lei, dar de cel mult 100.000 de lei, cauțiunea cuprinde 1.000 de lei și 5% din partea care trece de 10.000 de lei.

La valori peste 100.000 de lei, până la 1.000.000 de lei inclusiv, se adună 5.500 de lei cu 1% din partea care trece de 100.000 de lei.

Pentru valori mai mari de 1.000.000 de lei, se adună 14.500 de lei cu 0,1% din partea care trece de acest prag.

Într-un calcul orientativ pentru o sumă contestată de 50.000 de lei, partea peste pragul de 10.000 de lei este de 40.000 de lei. Aplicarea cotei de 5% dă 2.000 de lei; împreună cu suma fixă de 1.000 de lei, rezultă o cauțiune de 3.000 de lei. Plata garanției nu asigură admiterea cererii: decizia aparține instanței.

Când suspendarea este admisă, actul fiscal nu mai produce efecte pe durata ei. Obligațiile suspendate sunt excluse din certificatul fiscal. Pentru cele datorate bugetului central nu se acumulează, în acest interval, penalități de întârziere sau de nedeclarare.

Pentru o suspendare obținută potrivit articolului 14 din Legea nr. 554/2004, contribuabilul are 60 de zile de la comunicarea soluției contestației ca să introducă acțiunea de anulare a actului. Dacă lasă termenul să treacă, suspendarea încetează.

Înaintea deciziei, constatările pot primi un răspuns

La inspecția fiscală, contribuabilului i se transmite proiectul raportului și i se propune o discuție finală. Între comunicare și această discuție trebuie să existe minimum trei zile lucrătoare, respectiv cinci pentru marii contribuabili.

După terminarea inspecției, punctul de vedere scris poate fi transmis în maximum cinci zile lucrătoare. Pentru marii contribuabili, limita este de șapte zile lucrătoare. Motivele justificate pot permite prelungirea termenului.

Pentru controalele inopinate și antifraudă, cele cinci zile lucrătoare disponibile pentru răspunsul scris încep la comunicarea procesului-verbal. La verificarea situației fiscale personale, același interval începe când sunt prezentate concluziile. Raportul sau procesul-verbal poate preceda o decizie fiscală, fără să reprezinte el însuși actul care impune plata.

În cadrul verificării documentare, fiscul trebuie să asculte contribuabilul înainte de emiterea deciziei de impunere. Acesta își poate transmite punctul de vedere în cinci zile lucrătoare; termenul poate fi prelungit cu cel mult alte cinci zile. Decizia emisă fără audiere este nulă, dacă persoana verificată nu a renunțat în scris la acest drept.

Tipul controlului determină actele și termenele cerute

Avizul de inspecție identifică perioada și obligațiile supuse verificării. O inspecție generală le cuprinde pe toate cele din perioada respectivă; una parțială privește doar una sau câteva. În mod obișnuit, marii contribuabili primesc avizul cu 30 de zile înaintea începerii, iar celelalte categorii cu 15 zile înainte.

În cazurile prevăzute de Cod, avizul poate fi înmânat și în ziua începerii inspecției. Se întâmplă în insolvență, când inspecția trebuie să urmeze imediat unui control inopinat, la extinderea verificării ori la refacerea inspecției. Odată primit avizul, contribuabilul poate cere o singură amânare a începerii, dacă are motive justificate.

Controlul inopinat nu necesită anunț prealabil. El urmărește fapte, operațiuni sau riscuri fiscale determinate, are o durată maximă de 30 de zile și se finalizează prin proces-verbal. La antifraudă, inspectorii își prezintă legitimațiile și întocmesc tot un proces-verbal: documentul poate constitui probă, dar nu impune singur o sumă de achitat.

Verificarea documentară folosește informațiile aflate la fisc, inclusiv pe cele provenite de la alte persoane ori instituții. Dacă sunt identificate diferențe, contribuabilului i se solicită documente și explicații. Răspunsul trebuie dat în 30 de zile de la comunicarea înștiințării, cu posibilitatea prelungirii pentru motive temeinice.

Verificarea situației fiscale personale se referă la impozitul pe venit datorat de o persoană fizică. Prin aviz sunt cerute documente și explicații în maximum 60 de zile. Este permisă o singură prelungire, de 30 de zile. Verificarea poate ajunge la cel mult 270 de zile, fără a include intervalele acordate persoanei pentru furnizarea actelor.

Inspectorii trebuie să prezinte actele de control

La debutul inspecției sau al controlului inopinat, inspectorii prezintă atât legitimația, cât și ordinul de serviciu. Dacă ținerea registrului unic de control este obligatorie, începerea inspecției trebuie înregistrată în acesta. Contribuabilul poate solicita clarificări despre perioada analizată, obligațiile verificate, documentele cerute și termenul de predare.

Inspectorilor trebuie să li se prezinte registrele, evidențele și orice alte documente solicitate. Contribuabilul poate apela la asistență de specialitate, are dreptul la protecția informațiilor fiscale, la explicații privind constatările și la apărare. La cererea sa, dosarul administrativ al controlului trebuie pus la dispoziție în maximum 45 de zile.

Reținerea documentelor originale obligă inspectorii să elibereze o dovadă. Contribuabilul poate solicita copii. Păstrarea originalelor este limitată la 30 de zile, cu posibilitatea unei prelungiri excepționale de maximum 90 de zile.

În mod obișnuit, o obligație fiscală aferentă aceleiași perioade nu poate fi inspectată din nou. Reverificarea este însă permisă când apar informații suplimentare care nu erau cunoscute la primul control.

Durata inspecției depinde de categoria contribuabilului

Limita este de 180 de zile pentru marii contribuabili, pentru cei cu sedii secundare și pentru nerezidenți. Contribuabilii mijlocii au o limită de 90 de zile, iar celelalte categorii de 45 de zile.

Dacă inspecția depășește dublul duratei aplicabile, fără a socoti suspendările legale, procedura încetează fără raport de inspecție și fără decizie. Reluarea este posibilă o singură dată, în condițiile legii.

Respingerea contestației poate fi urmată de acțiune în instanță

Soluționarea propriei contestații nu poate înrăutăți situația contestatorului față de actul atacat. Dacă cererea este respinsă, atât decizia de soluționare, cât și actul fiscal pot fi contestate la instanța competentă.

Legea nr. 554/2004 stabilește, ca regulă, șase luni de la comunicarea răspunsului pentru introducerea acțiunii în anulare. Dacă trec șase luni fără soluționarea contestației de către ANAF, contribuabilul se poate adresa instanței pentru anularea actului.

Reexaminarea soluției este posibilă numai în cazurile speciale stabilite de lege. Dacă nu a introdus o acțiune în instanță, contribuabilul poate cere reexaminarea în termen de un an, calculat de la comunicarea deciziei prin care i-a fost soluționată contestația.

Pentru o sumă achitată care nu era datorată, restituirea se solicită organului fiscal.