44% dintre firmele din România consideră justificat riscul de a folosi munca la negru

 

Aproximativ 44% dintre firmele din România consideră justificat riscul de a practica forme de angajare neînregistrată şi de a nu plăti impozite şi taxe, arată un studiu realizat în cadrul proiectului „Tobequ 2”, finanţat de Comisia Europeană.
Din cele 967 de companii din România care au fost chestionate în cadrul proiectului, 95% consideră că sistemul fiscal şi reglementările legislative ale muncii sunt „greoaie, restrictive şi prea costisitoare”.

 

Potrivit studiului, 86% dintre IMM-uri nu cunosc şi nu aplică Schemele de participare financiară a salariaţilor (SPF) la profit, dar pe ansamblu 67% dintre companii le cunosc şi le aplică, deşi foarte puţine sunt legate de creşterea performanţelor.
Motivaţia cea mai des invocată a utilizării SPF este acordarea de venituri non-salariale suplimentare, iar efectul pozitiv cel mai des întâlnit este fidelizarea angajaţilor.

 

Schemele de participare a salariaţilor la profitul companiei reprezintă un subiect pe agenda Comisiei Europene şi sunt considerate ca o formulă foarte eficientă de creştere a competitivităţii, prin reducerea costurilor datorită responsabilizării, co-interesării şi fidelizării angajaţilor, la care se adaugă creşterea profitului pe fondul menţinerii preţurilor.

Din păcate, apreciază directorul general al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR), Adrian Izvoranu, România se află şi la acest capitol pe ultimul loc în UE, lipsind până şi conceptualizarea corectă a SPF.

 

În puţina şi confuza legislaţie specifică, schemele de participare financiară a salariaţilor lipsesc cu desăvârşire, fiind substituite cu diverse sporuri şi stimulente salariale care nu îşi îndeplinesc rolul de instrumente de creştere a companiilor, consideră ACPR.
„Legea trebuie să recunoască SPF şi să reglementeze principiile. În prezent, astfel de scheme în România sunt perdante din cauza impozitării”, a declarat, într-o conferinţă pe această temă, directorul general al ACPR.

 

În România există forme asimilate în mod confuz SPF şi prin care se plătesc inclusiv salarii mascate. Unul din principiile de bază ale SPF este acela că angajatorul nu dă bani din amabilitate ci strict legat de rezultate mai bune, veniturile suplimentare fiind corelate cu creşterea de profit.
Conceptualizate greşit în legislaţia românească, mai mult ca o formă de filantropie, SPF sunt în plus şi limitate la 10% din profit în cazul companiilor cu participaţii de stat.
Conform clasificării europene, SPF constau în primul rând în achiziţionarea de acţiuni şi părţi sociale, participare la câştig suplimentar, venituri non-salariale şi diverse forme de cooperaţii.