De ce războiul cu cipuri al lui Biden împotriva Chinei tensionează alianțele SUA | Afaceri și economie

Invazia Ucrainei de către Rusia a inaugurat o nouă eră a guvernării economice, entuziasmul pentru sancțiuni crescând la Washington, DC și în toată Europa. Președintele american Joe Biden a precizat că restricțiile asupra exporturilor de tehnologie vor conduce rivalii mari de putere precum Rusia și China, cel puțin pentru administrația sa.

Cu toate acestea, în timp ce prietenia generală dintre țările occidentale și aliați a părut solidă de la invazia rusă, apar fisuri într-un domeniu specific lui Biden: Statele Unite vizează industria semiconductoare din China.

În ultimele luni, Statele Unite au trecut la sancțiuni mai agresive împotriva Chinei. Administrația Biden a dezvăluit un set strict, dar larg de restricții privind exporturile de tehnologie de semiconductori în China în octombrie.

De fapt, aceste reguli interzic vânzarea către firme chineze de echipamente sau alte tehnologii care ar putea fi utilizate pentru a face semiconductori avansați. Cipurile mai puțin avansate sunt folosite în produse precum mașinile și mașinile de spălat, în timp ce semiconductorii de ultimă generație sunt cheia tehnologiilor emergente precum cloud computing și chiar echipamente militare sofisticate.

Washingtonul s-a concentrat anterior pe menținerea liderului în capacitatea tehnologică a Chinei, dar noua politică adoptă o abordare mult mai restrictivă, menită să împiedice Beijingul să avanseze în sectoare de ultimă generație sau chiar să forțeze China să își reducă capacitățile tehnologice.

Această strategie provoacă îngrijorare unor aliați ai SUA. Acest lucru este important deoarece, dacă numai companiile americane sunt împiedicate să vândă în China, Beijingul poate urma o politică de deturnare a comerțului către alte națiuni care au stăpânit și tehnologia semiconductoarelor.

Aici devin deosebit de importanți aliații SUA precum Japonia, Țările de Jos, Coreea de Sud și Taiwan. Rahm Emanuel, ambasadorul SUA în Japonia, a confirmat la începutul acestei luni că administrația Biden discută cu Japonia, Țările de Jos și Coreea de Sud pentru a consolida un plan unificat de reducere a industriei semiconductoarelor din China.

Săptămâna trecută, Biden i-a găzduit la Casa Albă pe premierul japonez Fumio Kishida și pe premierul olandez Mark Rutte.

Țările de Jos, care altfel tinde să nu joace un rol de lider în afacerile globale, este lider în tehnologiile critice implicate în proiectarea și fabricarea semiconductorilor. Compania olandeză ASML este unul dintre cei mai mari furnizori din lume de tehnologie de proiectare și fabricare a cipurilor pentru industria semiconductoarelor. Este, de asemenea, cea mai mare companie de tehnologie din Europa după capitalizarea bursieră.

În Asia, titanul taiwanez al semiconductoarelor Taiwan Semiconductor Manufacturing Company (TSMC) controlează mai mult de jumătate din piața globală, în timp ce principalul său concurent, turnătoriile Samsung din Coreea de Sud, se află pe locul doi, cu o cotă de 17,3%. Ambele companii sunt în fruntea dezvoltării de cipuri chiar mai avansate decât cele disponibile în prezent pe piață.

Companii japoneze precum Tokyo Electron și Nikon joacă, de asemenea, un rol important în lanțul de aprovizionare cu semiconductori.

Până acum, acești aliați americani au semnalat că, deși recunosc amenințarea reprezentată de China, nu sunt încă pregătiți să adere la restricțiile la scară largă impuse de SUA. Europenii fuseseră deja de acord cu restricțiile privind exportul de tehnologie de nouă generație în China. Dar noile controale ale exporturilor pe care le pune în aplicare Washington ar putea reduce veniturile cheie pentru aliații SUA.

China este de departe cea mai mare piață de semiconductori din lume: până în 2020, a reprezentat 17% din veniturile TSMC. Între sancțiunile SUA asupra Beijingului și un impuls tot mai mare pentru autosuficiența chineză, această cifră a scăzut la 10%, dar de atunci a crescut din nou la 13%. SUA au acordat TSMC și Samsung o scutire de un an pentru a continua tranzacțiile cu China, după care aceste câștiguri vor scădea în continuare.

De asemenea, analiştii au susţinut că veniturile ASML ar putea scădea cu 10% dacă ar fi complet împiedicată să exporte în China.

Toate acestea se întâmplă într-un moment în care China, Statele Unite, Franța și Japonia investesc masiv în dezvoltarea propriilor industrii de semiconductori pentru a reduce dependența de alții. Cu alte cuvinte, China nu este singurul centru al concurenței: există o cursă globală în industrie, în care până și aliații precum SUA, Franța și Japonia se văd reciproc ca rivali.

Într-adevăr, o astfel de dezunire strategică a fost din punct de vedere istoric o caracteristică definitorie a coalițiilor internaționale de sancțiuni multi-statale. Spiritul de corp pe care l-au arătat statele occidentale față de Rusia a fost întotdeauna obligat să se uzeze într-o oarecare măsură. Construirea unui astfel de consens împotriva Chinei nu va fi niciodată ușoară.

Și dacă trecutul este vreun prolog, aliații Washingtonului ar putea fi nevoiți în cele din urmă să cedeze. În special în ultimele două decenii, Statele Unite au demonstrat o toleranță extrem de limitată față de luarea deciziilor independente a aliaților săi cheie din Europa și Asia de Est.

În unele cazuri, cum ar fi invazia Irakului din 2003, Statele Unite au respins avertismentele unor prieteni precum Franța și Germania, ridicându-le în derâdere drept „vechea Europă”. Cu alte ocazii, el a pedepsit efectiv aliații care au ales să nu-i urmeze exemplul.

Când Statele Unite au folosit centralitatea dolarului pentru a impune sancțiuni extrateritoriale sau secundare adversarilor în anii 2000 și 2010, sectorul bancar și autoritățile europene de reglementare au rezistat inițial. Marile instituții financiare din Europa au continuat să interacționeze cu țările vizate, folosind o varietate de mijloace pentru a ofusca natura tranzacțiilor.

În cele din urmă, rezultatul a fost o serie de amenzi de mai multe miliarde de dolari și noi impuneri de reglementare împotriva marilor instituții financiare europene. Oficialii europeni au fiert în privat și chiar au lansat plângeri împotriva administrației președintelui american de atunci Barack Obama, dar fără rezultat.

Controlul SUA asupra BNP Paribas din Franța, cea mai mare bancă din lume, a fost atât de nemilos încât a inclus o amendă de 8,9 miliarde de dolari, un ordin de concediere a oficialilor de rang înalt al băncii și impunerea unui monitor al guvernului Statelor Unite pentru a supraveghea operațiunile de conformitate ale băncii. Președintele companiei și-a luat concediu din cauza „stresului cauzat parțial de ancheta băncii”.

Instituțiile europene au trebuit să țină seama de edictele americane sau să fie interzise de acces la dolarul american – o condamnare efectivă la moarte pentru o bancă importantă din economia globală modernă.

Aliații asiatici și europeni ai SUA vor avea grijă de o repetare. Într-adevăr, guvernul japonez a emis recent o declarație fermă în favoarea G7 a coordonării controalelor exporturilor de tehnologie împotriva Chinei.

Așa cum centralitatea dolarului american formează baza sancțiunilor financiare ale Americii, poziția țării în lanțurile de aprovizionare tehnologică îi oferă o pârghie de neegalat în pedepsirea celor care acționează împotriva voinței sale. Dacă Țările de Jos sau aliații SUA din Asia de Est nu își îndeplinesc cerințele, Washingtonul ar putea răspunde restricționându-le accesul la exporturile americane de înaltă tehnologie.

Dacă Franța și Germania nu au reușit să reziste în mod semnificativ politicilor de sancțiuni ale SUA, Țările de Jos, Japonia, Coreea de Sud și Taiwan se vor lupta să se descurce mai bine.

Și totuși, cu cât Statele Unite acționează mai hegemonice cu aliații săi, cu atât mai mult vor întări și impulsul suveranității strategice – în special în domeniul tehnologiei – pe care Europa, în special, l-a demonstrat în ultimii ani. Politicile izolaționiste ale administrației fostului președinte Donald Trump, combinate cu înstrăinarea aliaților, stimulaseră o dezbatere în capitalele europene asupra necesității definirii propriilor politici externe și comerciale, independent de Washington.

Un război coercitiv cu cipuri condus de Biden împotriva Chinei ar putea întări aceste sentimente.

Opiniile exprimate în acest articol sunt ale autorului și nu reflectă neapărat poziția editorială a Al Jazeera.