Uită un nume? Cheile unde sunt? Nu e doar vârsta, credeți-mă. Specialiștii spun că demența începe cu ani, chiar decenii, înainte de diagnostic. Schimbări aparent minore trădează o problemă gravă. Atât de devreme începe totul.
Tot mai mulți români primesc acest diagnostic. Recunoașterea timpurie a semnelor ar putea face diferența, conform Financiarul. Ce urmărim, de fapt?
Cât de devreme apar primele indicii?
Surprinzător sau nu, demența nu debutează brusc. Vorbim despre un proces lent, insidios, care se instalează fără să ne dăm seama. Primele semnale pot fi observate cu 10, poate chiar 20 de ani înainte de diagnostic. Mulți le ignoră. Le pun pe seama stresului sau a vârstei. Oare corect? Mă întreb dacă nu ar trebui să fim mai atenți.
Important: nu e doar despre pierderi de memorie. Schimbările pot fi mult mai subtile și variate. De la modificări ale personalității până la dificultăți în a lua decizii simple. O paletă largă de manifestări.
Ce tipuri de schimbări ar trebui să ne alerteze?
Nu e ușor să faci diferența între o excentricitate și un simptom. Dar există semne care ar trebui să ne pună pe gânduri. De exemplu, o apatie neobișnuită. Pierderea interesului pentru activități care odată ne pasionau. Sau dificultăți în a ne adapta la schimbări, o rigiditate mentală greu de explicat. Dar nu e tot, mai sunt și altele.
Mai pot apărea probleme de limbaj, dificultăți în a găsi cuvintele potrivite. Confuzie în spațiu și timp. „Primele semnale pot fi vizibile cu 10, ba chiar 20 de ani înainte de un diagnostic clar, manifestându-se prin schimbări subtile de comportament”, se arată în articolul din Financiarul. Atât de devreme apar semnele.
De ce e importantă depistarea precoce?
Nu există un leac miraculos pentru demență. Dar un diagnostic timpuriu poate face diferența. Poate încetini evoluția bolii, poate îmbunătăți calitatea vieții pacientului și a familiei sale. E un aspect cheie. Permite planificarea viitorului. Luarea unor decizii importante legate de îngrijire și finanțe. Ignorarea semnelor nu face decât să amâne inevitabilul și să complice lucrurile. Gata.
Ce putem face pentru a reduce riscul?
Vestea bună? Există măsuri pentru a ne proteja creierul. Un stil de viață sănătos, cu alimentație echilibrată, exerciții fizice regulate și somn suficient. Activitatea mentală constantă – citit, jocuri de logică, învățarea de lucruri noi – e esențială. Nu uitați de importanța socializării, de menținerea unei vieți sociale active. Și, nu în ultimul rând, de controlul factorilor de risc cardiovascular – tensiune arterială, colesterol, diabet. Toate acestea pot contribui la menținerea sănătății creierului pe termen lung. Simplu, nu-i așa?
