Prețul petrolului a crescut luni cu aproximativ 5%, cotația Brent ajungând la 87,72 de dolari pe baril, iar țițeiul West Texas Intermediate la 82,13 dolari. Majorarea vine după ce președintele american Donald Trump a formulat o nouă cerință financiară la adresa Iranului, solicitând compensații în conflictul legat de Strâmtoarea Hormuz. Prin această rută maritimă tranzitează aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu petrol, iar costurile pentru energie, transport și asigurarea mărfurilor sunt direct afectate de tensiuni.
Donald Trump a declarat în Biroul Oval că Marina Statelor Unite deține „100%” controlul asupra strâmtorii, descriind dispozitivul naval american drept un „zid de oțel”. El a afirmat: „Este deschisă acum. Noi suntem singurii care avem controlul asupra Strâmtorii Hormuz în acest moment.” Totodată, a subliniat riscurile pentru transportul maritim, adăugând că forțele iraniene „vor arunca, ocazional, o mină, iar noi o găsim.” SUA mențin o blocadă navală asupra porturilor iraniene de la jumătatea lunii aprilie.
Cererea de despăgubiri din partea Washingtonului a apărut după ce Teheranul a solicitat la rândul său rambursarea pagubelor de război. Într-o postare pe rețeaua Truth Social, Trump a precizat că solicitarea iraniană i-a dat „o idee interesantă”, determinându-l să ceară compensații pentru victimele atacurilor asociate cu Iranul și pentru protestatarii iranieni uciși de regim în ultimii 50 de ani.
Poziția Iranului s-a înăsprit. Mohammad Bagher Zolghadr, secretarul Consiliului Suprem de Securitate Națională al Iranului, a condiționat redeschiderea strâmtorii de ridicarea sancțiunilor și a blocadei, retragerea forțelor americane, plata despăgubirilor de război, eliberarea activelor înghețate și încetarea atacurilor SUA asupra aliaților regionali ai Iranului. Președintele iranian, Masoud Pezeshkian, a declarat că țara sa luptă „un război pe scară largă împotriva SUA”. Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe iranian, Esmaeil Baqaei, a acuzat Washingtonul că recurge la sancțiuni în mod compulsiv, descriind acest comportament drept o „dependență compulsivă” mai degrabă decât o politică.
În paralel cu retorica publică, se desfășoară negocieri de culise. Potrivit Financiarul, un plan de dezescaladare discutat de mediatori include o încetare a focului de 10 zile și acordarea Iranului de drepturi administrative asupra strâmtorii, care i-ar permite să colecteze taxe pentru servicii. Această dualitate între acțiunile militare și diplomație explică volatilitatea piețelor.
Presiunea pe cotațiile petrolului este susținută și de escaladarea militară. Statele Unite au efectuat a zecea noapte consecutivă de lovituri asupra pozițiilor iraniene, în ultimele 10 zile fiind răniți 100 de soldați americani și uciși alți patru. Analiștii de la Goldman Sachs au avertizat că prețul petrolului ar putea atinge 120 de dolari pe baril dacă situația nu se stabilizează. Pentru companii, acest scenariu implică riscul unei scumpiri structurale a combustibililor și logisticii. În SUA, prețul benzinei a depășit deja 4 dolari pe galon.
Riscul de contagiune regională s-a extins după ce gruparea Houthi, aliată a Iranului, a amenințat că va închide și Strâmtoarea Bab al-Mandab. Aceasta este o arteră principală pentru exporturile de petrol ale Arabiei Saudite, iar o eventuală blocare ar amplifica presiunea asupra costurilor de transport și a primelor de asigurare.
