Ion Țiriac a deschis cutia cu amintiri și a scos la lumină detalii incredibile despre Guillermo Vilas, tenismenul pe care îl consideră cel mai bun pe care l-a antrenat vreodată. Paradoxul? Magnatul român susține că sportivul ajuns acum la 73 de ani nu avea absolut deloc talent, o afirmație care sfidează logica performanței în sportul alb.
Un campion fără strop de talent
La prima vedere, pare o contradicție totală. Cum poți să ajungi în vârful ierarhiei mondiale când propriul antrenor, o legendă a sportului, spune că nu ai har? Ei bine, Ion Țiriac nu se ferește de cuvinte și îl plasează pe Vilas pe un piedestal unic, tocmai prin prisma acestei aparente lipse de înzestrare nativă.
Întrebat care a fost jucătorul pe care l-a plăcut cel mai mult, răspunsul magnatului a fost tranșant: „Vilas. Este numărul 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10. Dacă Vilas avea 10% din talentul lui Năstase, era cel mai bun sportiv al tuturor timpurilor, nu doar jucător de tenis. Un sportiv care nu are deloc talent. Vilas n-avea talent deloc!”
Munca brutala si clasamentul furat
Argentinianul compensa lipsa de tehnică sclipitoare printr-o etică a muncii absolut brutală. Raliurile sale interminabile de pe fundul terenului necesitau o pregătire fizică inumană, iar volumul de antrenament zilnic era de-a dreptul amețitor.
Cifrele sunt pur și simplu uluitoare.
Conform unei relatări preluate de Dolcesport, efortul depus de Vilas a rămas adânc întipărit în memoria lui Țiriac, la fel ca frustrarea legată de un sistem de punctaj considerat nedrept. „Dar să ai alea 8 ore pe zi, în fiecare zi. Opt perechi de pantofi de tenis care transpirau în fiecare zi. N-a fost niciodată numărul 1 că l-au furat! I-au furat clasamentul. Dar să ai din mai până în decembrie un singur meci pierdut! A câștigat Roland Garros-ul, a câștigat US Open-ul, la Wimbledon a pierdut în sferturi.”
Cum a schimbat Tiriac regulamentul in tenis
V-ați gândit vreodată de unde a apărut interdicția de a vorbi cu antrenorul în timpul partidelor de tenis? Ei bine, răspunsul se află chiar în această colaborare istorică (una care a definit anii ’70 în sportul alb). Vilas era extrem de dependent de indicațiile tactice venite din lojă, iar Țiriac nu se sfia să i le ofere vocal.
Iar acest lucru a forțat oficialii să ia măsuri. „Niciodată Vilas nu a zis nu. E foarte adevărat că era foarte dependent de mine și de asta eu am ajuns un fel de mumie pe teren. Pe mine când îl antrenam pe Vilas, din când în când îi urlam câte ceva. De asta s-a făcut și legea, că n-ai voie să-ți sfătuiești jucătorul pe teren în timpul jocului”, a povestit magnatul român.
Geniul pur. Polul opus numit Ilie Nastase
Numai că în tenis nu există o singură rețetă a succesului. Dacă Vilas era mașinăria de antrenament care schimba opt perechi de încălțări pe zi, la polul opus se afla geniul pur, neșlefuit de scheme tactice rigide. Aici intră în scenă Ilie Năstase.
Fostul lider mondial român reprezenta exact opusul lui Vilas la capitolul disciplină și rigoare. Țiriac a ținut să facă această paralelă spectaculoasă între cei doi giganți. „El n-a muncit. El, Năstase, s-a distrat tot timpul. Pentru el era viața lui liniile alea, când intra pe ele era alt Năstase. Și din punctul ăsta de vedere, un talent care nu există. iesit din comun. El nu muncea. Alea două-trei ore, o oră sau cât făcea el și tot ne bătea… El se distra!”
Până la urmă, povestea celor doi arată că excelența poate fi atinsă pe drumuri complet diferite. Unul prin transpirație extremă și anduranță, celălalt prin talent nativ și transformarea fiecărui meci într-un spectacol personal.
