Impozitarea marilor averi și a moștenirilor suferă transformări radicale la nivel global, cu cote maxime care ating un prag șocant de 55% în Asia. În același timp, unele state europene au eliminat complet aceste obligații fiscale, creând un peisaj global extrem de fragmentat pentru cei mai bogați oameni ai planetei.
Asia taxează drastic transferul de capital
În economiile asiatice, taxarea este folosită fără menajamente ca un instrument de control al concentrării capitalului. Coreea de Sud aplică o cotă standard de 50%, la care se pot adăuga suprataxe usturătoare pentru participațiile majore în companii. Într-unul dintre cele mai mari transferuri de avere din istorie, suma achitată a atins aproximativ 12 trilioane de woni, adică circa 8 miliarde de dolari. Plata s-a făcut în șase tranșe pe parcursul a cinci ani, generând o medie anuală de peste 1,3 miliarde de dolari.
Pentru a acoperi aceste obligații, moștenitorii au fost nevoiți să vândă pachete de acțiuni și să contracteze împrumuturi de miliarde. „Plata taxelor este o datorie firească a cetățenilor”, au declarat reprezentanții implicați în astfel de procese.
Dar lucrurile stau și mai strict în Japonia. Aici, impozitul maxim urcă la 55%, cel mai ridicat din economiile dezvoltate. Pragul de scutire este estimat la doar aproximativ 200.000 de dolari, un nivel de peste 60 de ori mai mic decât cel din Statele Unite, decizie care lărgește mare baza de contribuabili.
Cum ocolesc miliardarii americani cota oficială
Peste ocean, cota oficială a impozitului pe moștenire este de 40%. Numai că, în realitate, lucrurile nu stau chiar așa. Aplicarea ei este extrem de restrânsă din cauza unor scutiri masive. În 2026, pragul de scutire va atinge aproximativ 13,6 milioane de dolari per persoană, respectiv peste 27 milioane de dolari pentru un cuplu.
Astfel, doar 0,1%-0,2% din moșteniri ajung să fie efectiv taxate la nivel federal.
Asta generează sub 1% din veniturile fiscale americane. Pe baza datelor furnizate într-o analiză amplă a sistemelor fiscale, arata o investigatie a Financiarul, ratele efective de impozitare pentru averile foarte mari pot coborî sub 15%, în funcție de structura activelor. Cum reușesc magnații acest lucru? Prin trusturi, fundații și scheme juridice dedicate, cum ar fi inițiativa „Angajamentul de a dona averea”, susținută de miliardari precum Bill Gates și Warren Buffett.
V-ați gândit vreodată cum se traduc aceste mecanisme globale la nivel local? Ei bine, deși România nu aplică în prezent un impozit pe avere de o asemenea magnitudine, presiunea deficitului bugetar record ar putea aduce pe masa decidenților de la București discuții similare.
Europa, între taxe de 45% și eliminarea totală
În Europa, peisajul fiscal este puternic fragmentat și plin de portițe legale. Franța aplică un impozit pe moștenire de 45%, însă legislația permite structuri specifice precum „société en commandite”, care facilitează transferul controlului. Bernard Arnault, liderul grupului LVMH, a folosit holdingul Agache pentru a organiza succesiunea către cei cinci copii ai săi (o structură ce blochează deciziile strategice pe o perioadă de până la 30 de ani).
Și totuși, unele țări au mers în direcția diametral opusă. Suedia și Austria au eliminat complet impozitul pe moștenire. În schimb, Germania aplică o cotă de aproximativ 30% cu facilități pentru afacerile de familie, Marea Britanie taxează cu 40%, iar Italia menține una dintre cele mai reduse cote din UE, de circa 4%, cu praguri de scutire de până la 1 milion de euro.
„Sistemele fiscale actuale sunt adesea configurate astfel încât cei mai bogați indivizi să plătească rate efective mult mai mici decât clasa mijlocie”, subliniază experții în analizele dedicate acestor mecanisme.
Până la urmă, autoritățile sunt forțate să caute noi metode de taxare directă a averilor. În California, de exemplu, se discută o propunere pentru un impozit anual de până la 5% aplicat miliardarilor, ceea ce ar însemna o plată anuală de 500 milioane de dolari pentru un portofoliu de 10 miliarde. Iar strategia preferată a celor ultrabogați, cunoscută drept „Cumpără, Împrumută, Mori”, prin care se folosesc împrumuturi garantate cu active pentru a amâna taxarea la nesfârșit, rămâne principala provocare pentru legiuitorii din întreaga lume.
