Salariile reale au coborât cumulat în 9 dintre cele 27 de state europene analizate de OCDE între primul trimestru din 2021 și primul trimestru din 2026. În același interval de cinci ani, media zonei euro arată un recul de 1,8%.
Italia a înregistrat cel mai slab rezultat din eșantion, cu o scădere de 6,1%. Cehia a pierdut 5,8%, Suedia 4,8%, Danemarca 2,1%, iar Spania 2%. Belgia a rămas la 0%, în timp ce Franța și Estonia au consemnat un avans marginal, de 0,1%.
În același tablou, unele economii apropiate de România au mers în direcția opusă. Ungaria a urcat cu 29,8%, iar Polonia cu 16,5%. Pentru companii, diferența se vede direct în costurile operaționale. În vestul Europei, unde salariile reale au stagnat sau au rămas sub nivelul din 2021, presiunea pentru majorări suplimentare este limitată de refacerea incompletă a puterii de cumpărare. În Ungaria și Polonia, unde creșterile sunt de două cifre, avantajul competitiv bazat pe forță de muncă relativ ieftină se erodează mai repede.
În interiorul zonei euro, Lituania a avut cea mai mare creștere a salariilor reale, de 14,8%, urmată de Letonia cu 7,4%, Slovenia cu 6,6%, Portugalia cu 5,6%, Grecia cu 4,7% și Luxemburg cu 4,1%. Dintre cele mai mari cinci economii ale Europei, Marea Britanie are un plus de 3,6%, Germania a avansat cu 0,9%, Franța cu 0,1%, iar Italia și Spania au rămas în teritoriu negativ. Potrivit Financiarul, ritmul lent de refacere din zona euro este legat de felul în care șocurile inflaționiste s-au transmis în negocierea salariilor.
Andrea Bassanini, editor al OECD Employment Outlook, a explicat pentru Euronews Business că ajustarea a fost întârziată de mecanica acordurilor colective. „Salariile reale erau încă afectate de criza costului vieții din 2022-2023 chiar și în T1 2026. Deoarece reînnoirile acordurilor colective sectoriale nu au loc în fiecare an și sunt de obicei eșalonate, salariile negociate au avut nevoie de mult timp pentru a-și reveni și nu au făcut-o complet.”
Tot Andrea Bassanini a legat diferențele dintre țări de rolul salariului minim legal, mai ales în marile economii occidentale. „Un prim factor important este creșterea salariilor minime legale, care, prin decizie guvernamentală, au fost mai mari decât inflația atât în Germania, cât și în Marea Britanie și aproximativ la fel cu inflația în Franța și Spania.”
Ronald Janssen, fost economist-șef la Confederația Europeană a Sindicatelor și la Comitetul Consultativ Sindical, a explicat de ce recuperarea a rămas incompletă chiar și după vârful inflației. „În timp ce rundele ulterioare de negocieri colective din anii care au urmat marii explozii a inflației au încercat să restabilească puterea de cumpărare a salariilor, lucrătorii și sindicatele au văzut cum puterea lor de negociere este îngreunată de preocupările legate de nesiguranța locurilor de muncă rezultate din mai mulți ani de creștere economică stagnantă, de temerile de dezindustrializare din cauza concurenței chineze și de un război tarifar condus de SUA care subminează accesul la o piață de export europeană majoră.”
Turcia a înregistrat cea mai mare creștere a salariilor reale, de 78,6%, adică de peste 2,6 ori ritmul din Ungaria și de aproape 4,8 ori ritmul din Polonia. Avansul vine însă pe fondul unei inflații de 32% la jumătatea anului 2026 și al unui punct de plecare foarte scăzut. Richard Grieveson și Meryem Gökten, de la Institutul Vienez pentru Studii Economice Internaționale, au arătat pentru Euronews Business că seria supraestimează câștigul efectiv de nivel de trai, deoarece o parte din creștere reprezintă recuperare după deprecierea anterioară a lirei turcești și după criza valutară din 2018.
În Ungaria, Péter Virovácz, economist-șef la ING, a pus avansul de 29,8% pe seama deficitelor structurale de forță de muncă, a politicilor salariale ale guvernului și a recuperării post-inflație. Polonia, cu un plus de 16,5%, urmează aceeași direcție, dar într-un ritm mai redus decât Ungaria. Raportul OCDE nu oferă un clasament complet al tuturor celor 27 de state și nu detaliază poziția României în această comparație. Perioada analizată a inclus pandemia, războiul din Ucraina, prețurile record la energie și inflația ridicată, iar seria se oprește în primul trimestru din 2026.
