Taxa de 20% propusă de Trump pentru Strâmtoarea Hormuz pune sub semnul întrebării surplusul de petrol

Taxa de 20% propusă de Trump pentru Strâmtoarea Hormuz pune sub semnul întrebării surplusul de petrol

Ipoteza dominantă din piața petrolului, până săptămâna trecută, indica o revenire la un surplus global spre finalul anului 2026, pe fondul unei normalizări treptate a traficului de tancuri petroliere prin Strâmtoarea Hormuz. Marți, acest scenariu a fost zdruncinat de planul președintelui Donald Trump de a impune o taxă de 20% asupra mărfurilor care tranzitează strâmtoarea, ceea ce mută discuția de la excedent spre riscul de deficit, costuri logistice mai mari și escaladare militară.

Datele Kpler arată că duminică au traversat Strâmtoarea Hormuz 14 nave, față de 37 cu o săptămână înainte. Scăderea depășește 62% în numai șapte zile, iar dintre cele 14 nave doar patru au fost petroliere. Pentru companiile care își bazaseră planurile de achiziție pe ideea unei piețe mai relaxate spre final de an, acesta este un semnal că fluxul fizic începe deja să se contracte înainte ca mecanismul fiscal propus de Washington să fie clarificat.

Dacă taxa va fi aplicată și transporturilor de țiței, Andy Lipow, președintele Lipow Oil Associates, estimează un cost suplimentar efectiv de aproximativ 16 dolari pe baril pentru petrolul expediat prin strâmtoare. Raportat la cotația WTI pentru august, de 79,91 dolari pe baril, adaosul ar însemna circa o cincime din prețul actual. În cazul Brent-ului pentru septembrie, cotat la 85,11 dolari, impactul rămâne de ordin similar. Pentru importatori, efectul nu se oprește la cotațiile futures, ci se transmite în contractele fizice, în costurile de stocare și în marje comerciale mai volatile.

Potrivit unei analize citate de Financiarul, reducerea traficului maritim poate forța producătorii să își tempereze extracția dacă depozitele se umplu din cauza imposibilității de a exporta țiței, ceea ce ar putea șterge rapid din surplusul pe care Agenția Internațională pentru Energie îl vedea săptămâna trecută la orizontul sfârșitului de 2026.

Piața a început deja să includă în preț riscul imediat. Contractul futures pe WTI cu livrare în august a urcat cu 2,27%, la 79,91 dolari pe baril. Brent-ul cu livrare în septembrie a crescut cu 2,14%, la 85,11 dolari pe baril, după un avans de 9,6% în sesiunea anterioară. Andy Lipow a rezumat efectul asupra balanței globale de petrol: „Acele surplusuri sunt cu siguranță în pericol, mai ales dacă strâmtoarea s-ar închide complet.”

Există și un semnal din zona ofertelor comerciale. Arabia Saudită a redus recent prețurile cu 11 dolari pe baril, ajungând la o reducere de 1,50 dolari față de etalonul Oman/Dubai pentru țițeiul destinat pieței asiatice. În condițiile actuale, acest discount riscă însă să fie absorbit de costul logistic și de prima de risc asociată traversării Hormuzului.

Administrația americană nu a clarificat încă modul în care va fi implementată taxa de 20%. Atâta timp cât nu este limpede dacă taxa se aplică direct transporturilor de țiței și în ce formă, companiile nu pot calcula exact costul final pe baril, dar sunt obligate să ia în calcul scenariul nefavorabil. Citi a legat explicit anunțul de riscul de securitate și a transmis: „Este punctul nostru de vedere că riscurile escaladării militare au crescut material dacă acest anunț va fi implementat.”

Henry Hoffman, co-manager de portofoliu la Catalyst Energy Infrastructure Fund, a arătat că sprijinul imediat pentru preț este vizibil, însă problema majoră rămâne riscul unor noi pierderi fizice de aprovizionare. Citi a indicat și un al doilea risc: „Posibilitatea ca regimul iranian să se retragă din MoU până după alegerile legislative din SUA a crescut, de asemenea, un scenariu care ar duce cel mai probabil la prețuri mai ridicate ale petrolului pentru o perioadă mai lungă.”