Ceasul neplății datoriilor indică SUA la două evenimente de un posibil default

Ceasul neplății datoriilor indică SUA la două evenimente de un posibil default

Economia Statelor Unite a ajuns, potrivit actualizării „Ceasului Neplății Datoriilor”, la doar două evenimente distanță de un scenariu de neplată a datoriei. Inițiativa, lansată în 2019 de șapte experți economici, arată că acesta este cel mai apropiat nivel de „miezul nopții” de la apariția indicatorului.

Semnalul este urmărit atent de piețe, pentru că riscul fiscal american nu se limitează la bilanțurile Trezoreriei. El se transmite direct în riscul de dobândă, în refinanțare și în volatilitatea globală. În 2025, datele bugetare ale Trezoreriei SUA arată o datorie națională de 39,1 trilioane de dolari, în timp ce cheltuielile guvernamentale au depășit finanțarea cu 1,8 trilioane de dolari. O treime din această datorie s-a acumulat în ultimii șase ani, pe fondul pandemiei și al episoadelor de inflație.

Ceasul urmărește două praguri. Primul este momentul în care ponderea datoriei SUA folosită pentru plata dobânzilor ajunge la 70%. Al doilea este depășirea plafonului de îndatorare. Dacă cele două evenimente se suprapun, efectul poate trece de la recesiune la depresie și incapacitate de plată. Estimările plasează o posibilă criză financiară majoră în 2027, potrivit Financiarul.

Impactul anticipat include rate mai mari la creditele ipotecare, posibil din două cifre, costuri ridicate la cardurile de credit și șocuri financiare globale. Pentru companii, consecințele înseamnă un cost mai mare al capitalului, reevaluarea portofoliilor și presiune suplimentară asupra finanțărilor care depind de apetitul internațional pentru risc.

Baker Spring, președintele Comitetului pentru Neplata Datoriilor și fost consilier al Comitetului pentru Buget din Senatul SUA, a descris mecanismul prin care datoria devine risc sistemic: „Țara se împrumută din ce în ce mai mult doar pentru a plăti dobânzile la ceea ce datorează deja. Când două treimi din fiecare dolar nou împrumutat dispar în plăți de dobânzi, nu mai finanțezi viitorul, finanțezi trecutul. Acesta este avertismentul pe care îl sună acest Ceas.”

Pragul de 70% marchează punctul în care serviciul datoriei consumă majoritatea resurselor noi, spațiul fiscal se comprimă, iar investitorii taxează agresiv riscul suveran. Ajustarea este complicată și de structura cheltuielilor. Departamentul Sănătății și Serviciilor Umane consumă 26% din finanțare, iar Administrația Securității Sociale încă 23%, conform bugetului Trezoreriei pentru 2025. Aproape jumătate din efortul bugetar merge astfel către zone sensibile politic.

Ryan Nunn, director de cercetare la The Budget Lab din cadrul Yale University, a explicat presiunea structurală din spatele acestor cheltuieli: „Schimbările demografice, cum ar fi îmbătrânirea populației SUA, joacă, de asemenea, un rol important prin exercitarea de presiuni asupra programelor majore de cheltuieli precum Securitatea Socială și Medicare.”

Statele Unite datorează peste 20 de trilioane de dolari băncilor, fondurilor mutuale, guvernelor de stat și locale, Rezervei Federale, fondurilor de pensii și altor creditori, conform analizei împrumuturilor pentru 2025 realizate de Peter G. Peterson Foundation. Din această sumă, aproximativ 2 trilioane de dolari sunt datorate Japoniei, Chinei și Regatului Unit, iar peste 6 trilioane de dolari merg către mai mult de 30 de alte țări. Din totalul datoriei naționale, peste 20 de trilioane reprezintă expuneri către instituții financiare, iar cel puțin 8 trilioane aparțin creditorilor externi.

Un episod de neplată ar afecta direct canalele prin care se finanțează state, fonduri și instituții financiare din afara SUA. Companiile românești cu portofolii internaționale sau linii de finanțare dependente de randamentele externe ar urma să se confrunte cu condiții de creditare mai dure și cu necesitatea de a-și reevalua expunerile pe termen lung. Experții estimează că o criză financiară declanșată prin acest mecanism ar dura până la un an, urmată de intrarea în incapacitate de plată. Baker Spring avertizează: „Spunem că, dacă lucrurile nu se schimbă, dacă ceva nu se schimbă, se va întâmpla.” Daniel Perrin, co-fondator al Debt Default Clock și șef al HSA Coalition, a adăugat: „Nu mai strigăm lupul.”