Fiscalizarea muncii la negru și reforma administrației fiscale ar putea aduce la bugetul de stat o sumă echivalentă cu peste 5% din PIB, potrivit unui studiu al Blocului Național Sindical. Conform calculelor, acest potențial ar acoperi integral deficitul structural pe care România încearcă să îl reducă, într-un moment în care statul și-a asumat față de Comisia Europeană o ajustare anuală de aproximativ 1% din PIB.
În acest context, reducerea muncii nedeclarate cel puțin până la media europeană ar putea susține efortul de consolidare bugetară pentru trei ani, fără majorarea impozitelor. Presiunea asupra finanțelor publice este ridicată, în condițiile în care deficitul bugetar a ajuns în 2025 la aproximativ 7,65% din PIB. În locul creșterii taxelor, autoritățile ar putea extinde baza de impozitare prin aducerea la vedere a activităților ascunse și menținerea cotelor actuale.
Studiul atrage atenția că introducerea unui impozit progresiv pe venit, fără modificări simultane la contribuțiile sociale, CAS și CASS, ar pune o presiune suplimentară pe angajatorii care respectă regulile. Aceste companii suportă deja concurența neloială a celor care își plătesc angajații parțial la negru sau folosesc formule de muncă pseudo-independentă pentru a reduce costurile. Un cost fiscal mai mare le-ar afecta și mai mult într-o regiune în care competiția pe costul muncii este deja foarte puternică.
România se află, alături de Bulgaria și Lituania, printre puținele state membre ale Uniunii Europene care nu au construit un cadru instituțional integrat pentru combaterea muncii nedeclarate. Potrivit datelor prezentate de Financiarul, o reformă reală a Fiscului, împreună cu reducerea muncii nedeclarate și a evaziunii la plata TVA, ar putea genera acest plus de peste 5% din PIB. Raportat la necesarul anual de ajustare, rezerva fiscală din economia gri este de cinci ori mai mare decât efortul cerut într-un an.
Amploarea fenomenului este semnificativă. Aproximativ 21,7% din întreaga forță de muncă a României se află în afara radarului fiscal. Orice avans în direcția legalizării ar aduce venituri suplimentare la buget, dar și indicatori mai buni privind ocuparea, productivitatea și contribuțiile la pensii și sănătate. Reprezentanții Blocului Național Sindical spun, în studiul realizat în contextul eforturilor de aderare la OCDE, că statul trebuie să își schimbe abordarea, iar alternativa la cota progresivă de impozit pe venit rămâne detectarea și sancționarea muncii nedeclarate, în prezent un proces izolat și ineficient.
Un studiu publicat în 2023 de cercetătorii Franic, Horodnic și Williams, pe baza datelor din 2019, arată că aproape 81% din munca la negru din România provine de la angajații dependenți, adică salariați fără contract sau persoane care primesc o parte din salariu în plic. Doar 18,8% din evaziune este generată de lucrătorii independenți. În Olanda și Cipru, situația este inversă, acolo evaziunea fiind concentrată la independenți în proporție de peste 80%.
Datele mai arată că 62,5% din munca celor care lucrează pe cont propriu și 60,1% din munca lucrătorilor familiali scapă complet de taxare, cele mai ridicate niveluri din Uniunea Europeană pentru aceste categorii. În acest tablou, trecerea la un impozit progresiv cu trepte de 10%, 16% și 20%, păstrând actualele contribuții la sănătate și pensii, ar avea „consecințe dezastruoase pe termen lung”. Sindicaliștii avertizează că efectul predictibil ar fi accelerarea migrării spre angajare informală sau pseudo-independentă, ceea ce ar împinge România pe primul loc în privința poverii fiscale din zona OCDE, peste economia Germaniei.
Potrivit analizei, OCDE nu cere explicit României să majoreze taxele ca soluție unică, ci recomandă în primul rând o mai bună capacitate de colectare a celor deja stabilite prin lege. Combaterea muncii la negru nu înlocuiește celelalte reforme fiscale necesare, dar este prezentată drept o soluție clară pentru stabilizarea bugetară, fără costuri suplimentare și fără dezechilibre în eficiența economică.
