În anii 1600, cafenelele erau supravegheate de stăpânire, ca nu cumva clienții să se apuce să bârfească domnia și să le vină poftă de răzmeriță

Apariția cafenelelor în București este, în sine, o poveste extraordinară. Dar și acest detaliu e formidabil: cafenelele erau supravegheate de stăpânire pentru ca nu cumva clienții să se apuce să bârfească domnia și să le vină poftă de răzmeriță.

În scrierile epocii, “Senzația Bucureștiului de altădată” este o colecție de istorioare din Bucureștii vechi, culese, inspirate și repovestite din cărțile care vorbesc despre oraș. De prin carte adunate și pe internet redate. Astăzi, după sărbători, o să vă spun cam tot ce am aflat despre relația bucureștenilor cu cafeaua. Datează fix de pe vremea când a ajuns și la noi porumbul, Sfânta mămăligă. Cafeaua, ”Vinul Orientului”, nu ne-a îmbătat chiar din prima, a fost mai degrabă pretext pentru vorbărie și lene.

Când mai auzi că “bei cafea ca turcu’ ”, să știi că vorba are în ea un mare sâmbure de adevăr. Turcu’ i-a învățat pe bucureșteni să bea cafele, turcu’ le-a dedat la lenea de dinainte și de după cafeluță. Ce mai putem să facem acum, când sărbătorile s-au dus de parcă nici n-au fost? Ce? Să bem cafea cu cana, să ne alinăm rana.”Kahve…

Citeste continuarea Aici