Profesorul ASE Adrian Mitroi a declarat joi, la Antena 3 CNN, că economia României a intrat într-o zonă în care o corecție nu mai poate fi evitată, iar ieșirea din criză ar presupune măsuri „dintre cele mai dureroase”. Mesajul său are efecte directe pentru companii, investitori și populație, întrucât o „ajustare a prosperității în jos” pune presiune în același timp pe consum, pe profitabilitate și pe stabilitatea finanțării.
Spre deosebire de perioadele anterioare, când accentul era pus pe creștere și investiții, actualul avertisment mută discuția spre contracție. Adrian Mitroi nu a prezentat procente, termene sau sectoare precise, însă formularea sa indică o deteriorare a diagnosticului economic, nu o corecție limitată, ci una „substanțială în jos” a nivelului de trai.
Pentru companii, primul efect este reducerea cererii interne. Dacă nivelul de trai scade, impactul se transferă direct în volumele vândute, în structura produselor și în capacitatea firmelor de a include costuri mai mari în prețurile finale. În cazul investitorilor, semnalul înseamnă că proiectele locale trebuie evaluate cu ipoteze mai prudente privind consumul, viteza de rotație a capitalului și randamentul capitalului investit. În sectorul bancar, o asemenea ajustare poate duce la deteriorarea calității creditului, din moment ce presiunea se mută spre fluxurile de numerar ale debitorilor.
„România este în corzi, țara nu are soluții decât dintre cele mai dureroase, substanțiale de ajustare a prosperității în jos.” Declarația lui Adrian Mitroi arată că scenariul principal nu mai este o revenire rapidă, ci absorbția unei pierderi de prosperitate. Pentru decidenți, acest lucru înseamnă că bugetele de investiții, planurile de extindere și structura datoriilor trebuie testate într-un mediu cu cerere mai slabă și cu stres fiscal mai ridicat, potrivit Financiarul.
Avertismentul vine într-un context deja tensionat. Daniel Dăianu a legat dezechilibrele macroeconomice din România de erori de politici, de slăbiciunea instituțiilor și de modelul de creștere. Tot Daniel Dăianu a atras atenția asupra riscului unei crize a datoriilor suverane dacă rata de creștere a PIB-ului nominal ar coborî sub costul împrumuturilor. Pentru companii, această relație este importantă deoarece, atunci când costul împrumuturilor statului depășește dinamica economiei, refinanțarea devine mai scumpă atât pentru buget, cât și pentru sectorul privat.
În acest tablou, apare și întrebarea dacă economia reală poate susține transformarea capitalului în producție. Într-un scenariu de ajustare a nivelului de trai, presiunea pe consum și pe costul capitalului reduce spațiul de execuție pentru tranzacții și proiecte noi. Totuși, acest lucru nu înseamnă automat un blocaj investițional. România continuă să atragă capital în domenii precum apărare, energie și infrastructură, iar statul a primit 636,9 milioane de euro, cea mai mare alocare dintr-o nouă tranșă UE, pentru dezvoltarea instalațiilor independente de stocare a energiei electrice în baterii.
„Trebuie să ne ajustăm nivelul de trai substanțial în jos.” A doua declarație a lui Mitroi mută efectul direct în bilanțurile companiilor. O scădere a nivelului de trai reduce capacitatea populației de a absorbi prețuri mai mari și, implicit, afectează firmele din retail, servicii și bunuri de consum în menținerea EBITDA fără ajustări de cost sau de portofoliu. Totodată, comportamentul investițional se poate schimba rapid, de la creștere la conservarea lichidității.
Adrian Mitroi nu a detaliat factorii exacți care fac imposibilă ieșirea din criză, nu a prezentat măsuri concrete și nici nu a oferit comparații numerice cu prognozele altor economiști sau instituții financiare. Din acest motiv, intervenția sa trebuie privită în primul rând ca un semnal de risc, nu ca un scenariu cuantificat. Pentru management și investitori, concluzia utilă este una de prudență, prin testarea rezilienței fluxurilor de numerar, reevaluarea expunerii la cererea internă și atenție sporită la structura finanțării.
