Rusia se confruntă cu un risc „exploziv” de criză bancară până în 2026, potrivit unui document al serviciilor de informații dintr-o țară europeană, consultat de Reuters. Raportul avertizează că pericolul vine pe fondul deteriorării portofoliului de credite și al utilizării tot mai intense a băncilor pentru finanțarea economiei de război.
Documentul, redactat în luna iunie pentru a informa oficialii europeni despre situația băncilor rusești, poartă titlul „Notă privind probabilitatea unei crize bancare în Rusia în 2026”. În el, riscul este legat direct de două evoluții care se agravează în același timp: slăbirea calității creditelor și creșterea îndatorării gospodăriilor.
În paralel, Ministerul rus al Economiei a redus prognoza de creștere a PIB-ului la 0,4% în 2026, de la 1,3% anterior, și la 1,4% în 2027, de la 2,8%. Aceste revizuiri indică o bază macroeconomică mai fragilă decât cea estimată anterior. Pentru investitorii și companiile europene cu expunere directă sau indirectă pe piețele emergente, implicațiile țin de riscul sistemic, nu doar de situația internă a Rusiei.
Potrivit informațiilor publicate de Financiarul, un episod de tensiune bancară într-o economie aflată sub sancțiuni poate crește aversiunea la risc în regiune, poate reduce lichiditatea și poate scumpi finanțarea pentru emitenții considerați mai vulnerabili. Pentru companiile care au lanțuri comerciale sau energetice sensibile la estul Europei, efectele s-ar putea traduce prin volatilitate a cash-flow-urilor și prin reevaluarea investițiilor legate de energie și materii prime.
Raportul explică și mecanismul prin care vulnerabilitatea ar fi fost ascunsă până acum. Rusia a folosit tot mai mult băncile pentru a sprijini companiile, în special din sectorul apărării, și debitorii afectați de costurile în creștere ale războiului și de dependența din ce în ce mai mare de bugetul statului. Programele de creditare susținute de stat, restructurările de împrumuturi și sprijinul guvernamental au păstrat aparența de stabilitate, însă au mutat riscul în bilanțurile bancare.
Documentul notează: „Situația creează iluzia unei economii dinamice care, în realitate, ascunde o situație explozivă pe care un șoc economic, cum ar fi un pachet ambițios de sancțiuni împotriva băncilor…, ar putea-o declanșa.” Astfel, deteriorarea nu este prezentată drept un scenariu izolat, ci unul care poate fi accelerat de o decizie de politică externă.
Uniunea Europeană pregătește o nouă serie de sancțiuni, iar raportul sugerează că tocmai aceste măsuri ar putea deveni factorul de declanșare al crizei bancare anticipate. Pentru Europa, consecințele posibile sunt duble. Pe de o parte, sectorul energetic și piețele de materii prime ar putea înregistra variații bruște de preț și întârzieri ale investițiilor. Pe de altă parte, costurile de împrumut ar putea crește pentru economiile și companiile încadrate în categoria activelor regionale mai riscante.
În cazul României, o posibilă reorientare a fluxurilor de capital ar putea pune presiune atât pe costul finanțării, cât și pe deficitul public, într-un context în care dezechilibrele economice au fost deja semnalate anterior de Daniel Dăianu. Raportul mai arată că diferența dintre o încetinire controlată și o criză bancară propriu-zisă depinde de viteza cu care pierderile devin vizibile. Dacă mediul macroeconomic se deteriorează și sancțiunile reduc capacitatea de refinanțare, aceste pierderi se pot vedea într-un interval scurt.
Pentru lunile următoare, documentul indică trei variabile importante de urmărit: calendarul noului pachet de sancțiuni al Uniunii Europene, evoluția politicilor ruse de sprijin prin creditare și restructurare și reacția piețelor de energie și materii prime. Pentru administratorii de portofolii, miza nu este doar expunerea directă pe Rusia, ci și cea indirectă, prin active emergente, costuri de finanțare și sectoare dependente de prețurile resurselor.
