România a încheiat luna iunie 2026 cu o rată anuală a inflației de 9,2%, cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană, în timp ce zona euro s-a situat la 2,8%. Cele mai mici rate din UE au fost înregistrate în Suedia, 1%, Cehia, 1,1%, și Danemarca, 1,8%.
Diferența față de zona euro se vede direct în costul banilor, în marjele companiilor și în puterea de cumpărare. Piața locală funcționează într-un regim de prețuri mai apăsător, iar ecartul față de economiile europene nu mai poate fi tratat ca o variație de moment.
Datele Institutului Național de Statistică arată că în iunie 2026 inflația anuală a fost de 10,42%, față de 10,9% în mai. Coborârea este redusă, iar presiunea rămâne concentrată în segmente importante ale economiei. Serviciile au avut cele mai mari creșteri de prețuri, de 13,67%. Mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 12,29%, iar mărfurile alimentare cu 5,75%.
În coșul de consum, unele scumpiri au fost consistente față de iunie 2025. Cafeaua s-a scumpit cu 19,9%, ouăle cu 13,66%, laptele de vacă cu 12,13%, iar grupa zahăr, produse zaharoase și miere de albine cu 9,44%. Aceste evoluții se transferă rapid în costurile firmelor și în prețul final plătit de clienți.
Potrivit Financiarul, structura inflației este cea care complică ajustarea. Când serviciile mențin presiunea internă ridicată, iar în zona euro economia se apropie mai mult de ținta de stabilitate, problema nu ține doar de nivelul inflației, ci și de compoziția ei. INS a rezumat astfel situația: „În iunie 2026, inflația anuală scade ușor și atinge pragul de 10,4%. Astfel, rata anuală a inflației, comparativ cu luna similară a anului precedent, a fost 10,42%, cele mai mari creșteri de prețuri înregistrându-se tot la servicii, 13,67%. În același interval de timp, prețurile mărfurilor nealimentare s-au majorat cu 12,29%, iar cel al mărfurilor alimentare cu 5,75%.”
În același timp, reducerea deficitului de cont curent este legată de scăderea consumului. Imaginea macroeconomică include însă și creșterea datoriei externe totale. Asta înseamnă că o parte din corecție vine din slăbirea consumului intern, nu dintr-o refacere solidă a mecanismelor de preț.
Pentru companii, diferența de inflație față de economiile cu care concurează pentru capital și cerere păstrează un regim de costuri mai dur. Investitorii rămân sensibili la persistența inflației, iar veniturile disponibile erodate continuă să apese asupra consumului intern. Afacerile se confruntă astfel simultan cu costuri ridicate și cu clienți mai prudenți.
BNR estimează o coborâre rapidă a inflației în a doua parte a anului. Prognoza pentru finalul lui 2026 a fost revizuită în creștere la 5,5%, de la 3,9%, iar pentru sfârșitul lui 2027 estimarea este 2,9%. Mugur Isărescu a explicat: „S-a amplificat ideea că Banca Națională prognozează creșterea inflației, când, de fapt, fraza următoare era clară: inflația scade la jumătate, de la aproape 11% la aproximativ 5%.” El a indicat și calendarul: „Va crește până prin iulie, probabil până la 11%, dar creșterile sunt mici, pentru că apoi, în iulie, august și septembrie, vom avea deja o inflație de aproximativ 6%, iar spre sfârșitul anului, 5% și ceva”.
