Economia României se află deja într-o recesiune ușoară, potrivit evaluării făcute de Adrian Codîrlașu, președinte CFA România. El pune această evoluție pe seama slăbiciunii persistente reflectate de Indicatorul Încredere Macroeconomică și a reculului puternic al consumului. Pentru companii, semnalul nu este doar unul statistic, pentru că încetinirea principalului motor de creștere se transferă rapid în venituri, planuri de investiții și marje.
Tabloul descris este unul de stagnare prelungită, nu de prăbușire severă. În 2024 și 2025, economia a avansat cu sub 1% pe an, un ritm care arată o dinamică mult sub nivelul unei expansiuni solide. În aceiași ani au existat și perioade de recesiune tehnică. În plus, indicatorul de încredere a rămas la cote reduse și, potrivit lui Codîrlașu, a fost în linie cu această evoluție.
Primele efecte sunt resimțite de sectoarele dependente direct de cererea internă. Dacă scăderea consumului este vizibilă atât la bunuri, cât și, mai ales, la servicii, firmele care trăiesc din ritmul rapid al cheltuielilor gospodăriilor intră într-o perioadă mai complicată, cu volume mai mici, vizibilitate redusă asupra încasărilor și o probabilitate mai mare de amânare a investițiilor. Pentru investitori, accentul se mută astfel de la creștere la reziliența fluxurilor de numerar.
În același timp, o economie care avansează cu sub 1% pe an în 2024 și 2025 lasă mai puțin loc pentru extinderea afacerilor, iar efectele se pot vedea într-un ritm mai lent al angajărilor și în presiune asupra puterii de cumpărare. Într-un asemenea context, orice slăbire suplimentară a veniturilor poate alimenta și mai mult comportamentul prudent al consumatorilor. Potrivit Financiarul, Adrian Codîrlașu a rezumat astfel situația: „În economie, în opinia mea, suntem deja într-o recesiune, e adevărat o recesiune ușoară, dar o recesiune, iar indicatorul CFA arată lucrul acesta. Dacă ne uităm și ce s-a întâmplat în 2024 și 2025, la fel, indicatorul a fost la niveluri reduse, la fel, lucrul acesta a fost consistent cu ceea ce s-a întâmplat în economie. Economia a crescut cu sub 1% pe an și, de asemenea, au fost în acești ani perioade de recesiune tehnică. Deci, cumva, stagnarea economică a fost prinsă de acest indicator în ultimii 2 ani.”
Diferența dintre o simplă încetinire și o recesiune ușoară contează pentru mediul de afaceri. Într-un asemenea scenariu, bugetele trebuie refăcute pe ipoteze mai prudente, cu vânzări mai lente, recuperare întârziată a costurilor fixe și toleranță mai mică pentru proiecte cu recuperare lungă. În plus, serviciile trebuie urmărite separat, pentru că o scădere mai accentuată aici arată că gospodăriile nu reduc doar cumpărăturile de bunuri, ci și cheltuielile discreționare.
Codîrlașu a subliniat direct această problemă: „Dacă ne uităm la consum, consumul scade chiar foarte puternic pe bunuri și mai ales pe servicii. Acest lucru nu are cum să nu se reflecte în evoluția economiei per ansamblu, pentru că acest consum este principalul factor care duce la creștere economică.”
În 2026, contextul rămâne mixt. Există semnale de slăbiciune economică, cu șomaj în creștere și o prognoză de contracție, însă indicele BET a urcat la un maxim istoric. Această divergență poate arăta că piața de capital anticipează mai bine rezistența unor companii sau sectoare, dar maximele bursiere nu elimină constrângerile macroeconomice. Deficitul extern ridicat rămâne o vulnerabilitate pe termen mediu, iar presiunea este mai mare pentru companiile dependente de cererea locală și pentru investitorii concentrați pe emitenți ancorați aproape exclusiv în consumul intern.
Mesajul pentru perioada următoare este unul de prudență. Dacă economia a crescut cu sub 1% pe an în 2024 și 2025, iar consumul scade puternic în 2026, companiile sunt împinse să își construiască bugetele pe o cerere modestă, să selecteze mai strict investițiile și să analizeze atent expunerea pe servicii, segmentul indicat drept cea mai clară sursă a slăbiciunii economice.
